Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

marți, 17 ianuarie 2017

Coldea, du-te la film! Se joaca "Adio, arme!"

Saul Beloia
Eu despre Florian Coldea am auzit in 2005, dupa ce, recomandat de familia lui Gheorghe Falca inrudita cu Traian Basescu, acesta fusese plasat sub protectie prezidentiala si numit mana dreapta a directorului Radu Timofte. 
Pentru cei care vazusera in acest eveniment si altceva decat parea sa fie, fusese clar inca de pe atunci ca palaria de prim adjunct avea sa fie prea mare pentru neexperimentatul ofiter de antiterorism. 
Unii dintre acei privitori estimau ca Florian Coldea vine pe valul ridicat peste ocean de atacul asupra turnurilor gemene, iar acuzele potrivit carora acestea fusesera detonate cu stirea autoritatilor americane se potriveau cu dezvaluirile din Romania ce indicau faptul ca cei trei jurnalisti fusesera rapiti cu stirea celor romanesti.

Circula stirea ca promovarea fulminanta a lui Coldea la varful SRI de la nivelul unui tanar seralist rural ramas repetent se datora unei trasaturi pe care el si doar el o detinea, si ca doar el ar putea pune in opera planurile din portofoliul lui Traian Basescu. 
Ca rapirea jurnalistilor, de fapt salvarea lor nu era decat un act menit sa suplimenteze bugetele structurii antiteroriste romanesti, sa ii creeze imagine protectorului sau. Ca descinderea spectaculoasa din avion a lui Coldea, cu cagula pe fata si cu pistolul mitraliera sprijinit pe umar, intruchipand un Rambo mioritic, era doar o mica recompensa pentru orgoliul sau ce trebuia hranit periodic.

Dupa ce cortina cazuse peste scena de prost gust jucata pe pista aeroportului si transmisa in direct la televizor, veritabila premiera prin care se aruncau la cos toate manualele de interventie antiterorista si solutionare discreta a unei crize cu ostateci, telespectatorii au dormit linistiti si au visat frumos ca se afla pe maini bune. Vigilenta le fusese adormita pentru un intreg deceniu. 
Dar destinul unora dintre ei avea sa se mai intalneasca cu tanarul Rambo.

La vremea caderii acelei cortine nu am dat nici un credit opiniei potrivit careia se asteapta distribuirea lui Florian Coldea si in alte roluri. Privitori mai atenti decat mine estimasera insa ca acel tanar, dupa succesul inregistat la marele public, avea sa loveasca din nou. De fapt, avea sa fie pus sa mai loveasca. Ceea ce s-a si intamplat!

Confirmarea avea sa vina la nici un an de zile distanta, in 2006, cand eu insumi, alaturi de cateva sute de ofiteri SRI din toata tara ce aveam o specializare comuna, aveam sa devenim tinta colectiva a lui Florian Coldea. Sau, ma rog, tinta planului prin care Traian Basescu, cel cu rude la Arad si cu conexiuni la Anvers, Cluj Napoca si Tusnad, dorind sa isi apropie votantii lui Tokes Laszlo, i-a promis acestuia ca ii va satisface cererea lui cea mai arzatoare: anume, ca va desfiinta Diviziunea de Antiiredentism din SRI si ca ii va arunca pe ofiterii acesteia pe drumuri. Se intalnisera doi insi dornici de razbunare. iar unul dintre ei il avea in maneca pe Florian Coldea.

Nu ma gandeam la vremea caderii acelei cortine nici ca, dupa doar 5-6 ani, timp in care si-a supus rezervistii unei adevarate prigoane materializata in fel si chip, Florian Coldea ii va lua din nou la tinta (de fapt doar pe cei cu cariera incompleta, trecuti in rezerva in 2006) si taindu-le pensiile de cate trei-patru ori consecutiv ii va ademeni in tribunale, unde erau asteptati de ofiteri ai Directiei Juridice din SRI si de judecatori cu sentintele gata scrise.

Dupa afisarea generica a acestor ganduri, constat cu tristete ca ma bucura postura actuala a lui Florian Coldea. A ajuns si el rezervist ca si mine. Rezervist de pe-o zi pe alta, ca si mine. Ieri la varf, astazi la podea. Isi merita soarta! 
Poate va intelege si el ce inseamna sa fii trecut in rezerva in doar 24 de ore, dupa ce in 2006 el insusi a trecut in rezerva sute de ofiteri, de asemenea in 24 de ore. Poate va intelege ca a fost epurat de un sistem de intelligence ce nu a mai putut suporta agresivitatea impusa de el atat inauntru cat si in afara SRI. 
Poate va reusi in final sa inteleaga faptul ca serviciile de informatii traiesc din folosirea inteligenta a resurselor personalului, nu din refulari, razbunari si cruzimi. Poate isi aduce aminte ca la incadrarea in SRI, relatiile din institutie erau umane, oamenii aveau grija unii de altii, iar SRI ii ingrijea pe toti. Ca la plecarea lui din SRI, oamenii se simt abandonati, rataciti si neprotejati. 
Ca toate astea nu mai puteau continua!


De aceea, ii zic lui Florian Coldea sa se duca la cinema. Se joaca „Adio, arme!”  

***

SRI fata in fata cu tradarea?



Saul Beloia
Scriam nu demult ca in pofida legislatiei americane, anumiti militari ucraineni au primit decoratii de peste ocean, ca semn de pretuire fata de atitudinea lor pro-occidentala avuta pe durata conflictelor de strada de la Kiev din iarna lui 2014. 
De fiecare data, sau ma rog, in anumite situatii, o medalie este insotita si de o bonificatie materiala care de cele mai multe ori are o componenta pecuniara. Sub acest aspect, pentru bugetul american nu a fost nicio problema sa isi fidelizeze un numar oarecare de generali si ofiteri superiori ucraineni, situatia militara explicita din strada cerand in mod vadit adeziune, sprijin si credinta.

Iata insa ca potrivit declaratiilor televizate ale lui Sebastian Ghita, SUA ar fi facut gesturi de oarecare similitudine si in Romania, adica si-ar fi fidelizat doi exponenti de varf ai sistemului de forta romanesc chemat sa identifice, sa documenteze si sa sesizeze DNA fapte si demnitari implicati in marea coruptie. Coruptie pregnant politica in cazul romanesc, acest domeniu fiind de altfel unicul canal prin care coruptia putea razbi cu succes, ca urmare a faptului ca politicienii par sa isi fi adjudecat in totalitate canalele de traficare a influentei si de incasare a spagii, in pofida micii functionarimi din teritoriu.

Ceva medalii au fost acordate si aici de catre diverse ambasade din vest, dar Sebi Ghita nu le da importanta, el vorbind despre cu totul altceva. Anume, Sebi Ghita declara ca sefa DNA si primul adjunct de la SRI ar fi ofiteri (activi, presupunem noi, ca doar nu o fi in rezerva sau in retragere!) ai unui serviciu secret aliat din strainatate.
E limpede ca afirmatia lui Ghita sugereaza auditoriului ca in cauza ar fi americanii de la CIA si cei de la Secret Service, care, ca orice serviciu de informatii ce se respecta, au antene la Bucuresti, adica sedii oficiale ocupate cu personal la vedere. Sau ma rog, doar partial la vedere, nu conteaza! Si asta inca de pe vremea presedintiei lui Ion Iliescu!

Nivelul redus insa de cunostinte in materia intelligence-ului lasa sa scape din vedere faptul ca Serviciul Secret american find omologul SPP-ului romanesc, indeplineste doar atributii de paza si gardare a demnitarilor americani si a sediilor. Asadar, ca si tinta a publicului, ramane doar CIA care ar putea fi suspectata ca ar plati solda celor doi demnitari romani. Sau – de-acuma, militari americani?

E clar pentru toata lumea ca spionajul american nu a venit la Bucuresti ca sa ii spioneze pe romani, toata lumea stiind ca dupa aderarea la NATO, romanii si-au pus de indata poalele in cap si nu au mai pastrat secrete fata de aliatul de peste Atlantic. Atunci pentru cine sa se fi instalat agentia pe malul Dambovitei?

Unii spun ca pentru a face protectia contrainformativa a ambasadei americane. Dar asta se facea dintotdeauna, de catre Secret Service, cum am mai spus.
Ca sa apere locatiile de la Mihail Kogalniceanu, Deveselu si Campia Turzii, zic altii. Hm, putin probabil, intrucat scutul contrainformativ al acelor unitati revine structurilor de contraspionaj militar romanesc, alaturi de structurile Agentiei Nationale de Informatii Geospatiale – NGA,  ale Agentiei de Informatii a Armatei si ale celei de Informatii, Supraveghere si Recunoastere a Fortelor Aeriene – ISR. Atunci?

Ca sa combata ofensiva informativa ruseasca dincoace de Prut, mai spun si altii, avand in vedere repetatele temeri exprimate mediatic, conform carora Vladimir Putin ar sti tot ce misca in Bucuresti! Posibil, dar totusi putin probabil, CIA fiind organ de spionaj, nu de contraspionaj.

Pai atunci, inseamna ca asa cum Romania este un avanpost militar american, ea este in mod obligatoriu si un avanpost informativ, o rampa de lansare a actiunilor de spionaj americane in adancimea dispozitivelor informative rusesti, de dincoace si de dincolo de Prut! Dar si bulgare! Si sarbesti! Si ungare! Hmmm, de ce nu si turce? Medii informative cam toate circumscrise spionajului rusesc, potrivit unor opinii mediatic lansate, care precizeaza ca ar exista o tot mai clara evidenta ca Romania a devenit o insula americana intr-o mare de tari filomoscovite.

In orele ce au urmat dezvaluirii lui Sebastian Ghita, cele cateva televiziuni de stiri din capitala au luat foc, redactorii si invitatii facand insa varza toate notiunile de drept pe care ar fi trebuit sa se intemeieze aprecierile, comentariile si interventiile din platou si de pe telefon.

Mai intai, nu a remarcat nimeni ca CIA are dreptul si obligatia, potrivit legii americane operante inclusiv in locatii situate pe teritoriul romanesc, sa recruteze straini, adica ne-posesori de pasaport american, pe care sa ii includa in categoria de informatori, agenti, colaboratori, adica surse de furnizare de informatii secrete. Pentru tara a carei cetatenie o poarta, aceia devin tradatori. Nimeni nu a facut remarca potrivit careia fiecare cetatean roman are obligatia sa ramana credincios tarii sale, iar cei ce au mai depus si un juramant, in calitate de demnitar civil sau de cadru militar, cu atat mai mult sunt obligati sa refuze oferte in sensul celor facute de servicii straine de informatii!

Pentru ca un roman sa devina ofiter al unui serviciu strain de informatii, american, in cazul de fata, el trebuie sa fie cetatean american, adica in prealabil sa fi depus juramantul de credinta fata de natiunea americana si sa fi primit un pasaport american, cu toate drepturile ce decurg de aici. In secunda doi, CIA nu il mai putea recruta pe acel roman in calitate de informator, agent, colaborator sau sursa de informatii, pentru ca agentia recruteaza doar non-americani.

Daca totusi Ghita stie ce spune si cei doi detin intr-adevar calitatea de ofiteri intr-o structura americana din sfera intelligence-ului, vine intrebarea care structura de intelligence ar fi putut totusi interveni ca lui Florian Coldea si Laurei Codruta Kovesi sa li se faciliteze obtinerea cetateniei americane, pentru ca mai apoi sa ii poata incadra in structurile sale ofiteresti? Intrebarea nu este usoara, avandu-se in vedere faptul ca peste ocean exista 16 institutii ce formeaza Comunitatea Americana de Informatii.

Fireste, Departamentul de Stat ar fi facut formalitatea de acordare a cetateniei, dupa ce un anume serviciu secret abilitat si-ar fi incheiat verificarile. Dar care serviciu?
CIA am demonstrat ca nu este implicata, cel putin nu sub acest aspect. Contactele ulterioare, denuntate de catre Ghita, derulate la vedere in sediile de protocol ale SRI de fata cu parlamentari, par sa apartina mai degraba domeniului oficial de cooperare inter-aliati, decat celui bazat pe activitati conspirate, asa cum ar necesita clasicele contacte de spionaj in vederea transmiterii de informatii si primirii de instructaje.

Atunci, sa fie la mijloc Biroul Federal de Informatii – FBI? Daca cei doi ar fi detinut cetatenia americana, FBI ar fi cel mai indrituit sa treaca la incadrarea lor in propria structura. Cu ce finalitate insa, caci pe cata vreme ei traiesc in Romania, pe cand FBI activeaza strict intre frontierele americane!? Agentia Nationala de Securitate - NSA? Departamentul National de Recunoastere – NRO? Agentia Nationala de Informatii Geospatiale – NGA? Cea de Informatii a Armatei? Cea de Informatii, Supraveghere si Recunoastere a Fortelor Aeriene – ISR?  Cea de Informatii a Fortelor Navale – ONI? Cea de Informatii a Corpului Puscasilor Marini - MCI? Departamnentul de Securitate Interna - DHS? Administratia Antidrog? Celelalte cinci structuri informative departamentale din domeniile finantelor, energiei, uscatului, coastelor, si infrastructurii continentale? Greu de spus!

Lucrasem cu informatii intreaga mea cariera si specificul mediului in care am dobandit specializare m-a obligat in permanenta sa iau in calcul, in fata fiecarei note informative obtinute de la membrii retelelor informative din legatura, varianta dezinformarii. Asta m-a condus invariabil la obligatia de a verifica prin alte surse continutul notei. 
Eu nu stiu daca Sebastian Ghita intoxica piata de intelligence, strecurand printre dezvaluiri ce privesc fapte reale si cateva ce sunt false, dar inteleg din capul locului ca personal nu am nicio posibilitate sa verific informatiile pe care ni le livreaza. Si nicio curiozitate, ca sa fiu si sincer si sarcastic!
(va urma)

luni, 16 ianuarie 2017

„Cordonul sanitar”



Saul Beloia
„Cordonul sanitar” din jurul granitelor Federatiei Ruse, cum numea George Friedman procesul de oprire a expansiunii resurselor si/sau diviziilor rusesti catre vest, poate fi apreciat ca fiind deja intr-un stadiu avansat, odata cu debarcarile de tehnica militara ce au inceput zilele trecute in Polonia.

Toata lumea intelesese ca escaladarea procesului fusese inceputa inca cu mult inainte. Asa se face ca in replica, fix de-a doua zi, unitatile de rachete din Crimeea si-au deschis larg portile si prin ele au intrat preoti ce stropesc cu apa sfintita ghidajele de lansare. Gest crestinesc fara indoiala, dar fara discutie o replica la evenimentul din Polonia, caci acei preoti sunt urmati de cameramani ce filmeaza silozurile cu rachete, iar imaginile ajung mai intai si-ntai la analistii militari americani si-apoi la toate televiziunile.

Daca americanii vor dori sa dea o replica, se va vedea zilele urmatoare. Deocamdata, peste ocean, zona democrata pierzatoare a Americii nu mai conteneste sa o acuze pe cea republicana de jocuri in favoarea Rusiei si vrea sa iasa in strada ca sa opreasca investirea de la Casa Alba! Ca dintr-o intamplare, de indata si dreapta romaneasca ameninta cu iesirea in strada.  

Ca sa nu mai spun ca televiziunile de stiri fac cotituri neasteptate prin politicile editoriale, incat iti vine sa crezi ca fie ti s-a defectat telecomanda, fie au defectat formatorii de opinie. Realitatea TV de pilda, post ce a trecut prin atatea si atatea maini dupa lansarea la apa, care pana mai ieri pupa cu nesat papucul Unchiului Sam de era cat pe ce sa ma convinga sa revin si eu la sentimente mai bune fata de politica lui Obama, este complet schimbat de-o vreme!

Dupa ce batrana vulpe de desert a pierdut competitia cu Donald Trump si a fugit cu coada intre picioare, Realitatea TV nu mai conteneste cu criticile, devenind evident ca in curand va incepe sa ridice osanale lui Vladimir Putin! Sigur, in orice televiziune, directia si tonul politicii editoriale o da patronul, stie el cum si de ce, iar angajatii se aliniaza din instinct! 
Schimbarea de directie vine insa in coliziune cu opiniile invitatilor, cu totii intelectuali de dreapta si cu fata spre vest, care nemaiintelegand nimic, incep sa se uite pe piata de media pentru a-si gasi un alt platou de refugiu.

Acum, dupa ce la Bucuresti au sosit, prin mijlocirea Ambasadei SUA (!), invitatii de participare la evenimentul din capitala americana doar pentru doi dintre liderii politici de etapa contemporana cu noul presedinte american, lideri apropiati ambasadorului roman la Washington, este de asteptat ca pe piata de media vizuale sa apara noi si noi surprize, noi si noi cotiri. Ca la Ploiesti!

Revenind la tema noii debarcari americane, nu se stie exact ce reactii au mediile vest-europene fata de aceasta aparitie strong. Ultima oara cand au debarcat in Normandia, trupele americane au eliberat-o intr-adevar pe batrana doamna de cizma hitlerista (ce cuvant vechi, de mult nu l-am mai auzit!), dar au si ramas pe loc aproape jumatate de secol!

Pe atunci, prezenta militara americana a inceput printr-o impetuoasa inaintare catre rasarit, motivata de avansarea victorioasa a Armatei Rosii inspre apus, in urmarirea diviziilor nemtesti. Cele doua blocuri militare aflate in mars unul spre celalalt, de fapt tinteau eliminarea de pe toate pietele a jucatorului german, prinderea la mijloc si zdrobirea armatelor lui Adolf Hitler, urmata de reimpartirea sferelor de influenta in Europa. Cele doua forte se intalnisera la Berlin, semnasera pacea, impartisera lumea si ridicasera Zidul.

Se intamplasera acestea la jumatatea secolului al XX-lea si urmase o jumatate de secol in care americanii, stand cu arma la picior, si-o curatau de rugina, dar nu si de funingine. 
Tarziu, dupa caderea zidului, printr-o decizie a Biroului Oval, drapelul american a fost coborat, cazarmile – inchise, personalul – retras peste ocean, iar echipamentele – o parte repatriate, iar restul impartite germanilor si francezilor.

Dar acum? Societatea europeana superindustrializata trage cu ochiul la gesturile Germaniei supertehnologizata dar super calculata cu propriile resurse. Astfel ca, copiindu-i atitudinea, Europa face ochi dulci Moscovei si in pofida evenimentelor din Crimeea si din Ucraina, pare dispusa sa recunoasca dreptul la determinare a populatiilor rusofone din cele doua regiuni si sa inchida ochii la cele petrecute acolo, cu conditia sa fie lasate sa se dedulceasca la anumite resurse rusesti, care par a fi de-a dreptul nesfarsite, ca si teritoriile Comunitatii Statelor Independente din nesfarsita Asie.

Ceea ce complica nespus de mult situatia Tratatului de liber schimb peste ocean. Ceea ce complica si mai mult deciziile americane ajunse deja la urechea intregului mapamond de a izola Rusia de Germania prin cordoane de rachete. Ceea ce nu simplifica deloc nivelul ridicat al tensiunilor Ankara-Washington si nici pe cele Londra-Bruxelles.

Cele mai multe guverne europene se vad constranse sa nu poata actiona cum ii cer interesele tarilor lor. Contrangerea nu este deloc simpla, ea este diplomatica si militaro-strategica, sociala si economica, vine de la Washington si de la Bruxelles, o influenteaza Brexit-ul si Turcia deopotriva, aliantele pe fata si cele secrete doar intuite si pe acest foind nenumaratele adversitati si lupte politice interne.


Duhuri intunecate bantuie prin budoarele batranei doamne trantind usi si ferestre, si asta in vreme ce in partea cealalta a globului pamantesc, cineva tot construieste, tot construieste!

***

SRI penetreaza DIPI


Saul Beloia
Stire de senzatie astazi pe televizoare: SRI a penetrat DIPI la varf, impunandu-si propriul ofiter in fruntea structurii departamentale de la interne! Nu e cine stie ce, asemenea actiuni informativ-operative au mai fost operationalizate in Romania ultimelor decenii, cand interesele celor ce administrau decizia in stat au impus asta.


Polarizarea de dupa 1989 a mediului romanesc militar, de afaceri, adusese nu doar structurile de administratie publica, dar si serviciile de informatii in raporturi daca nu de adversitate, cel putin de concurenta. Fenomenul a fost favorizat, printre altele in primul rand de faptul ca dupa lovitura de stat, mai mult pentru a-si sterge urmele interventiei, dar si pentru a-si putea negocia renasterea din previzibila proprie cenusa, sovieticii au acceptat sa concesioneze cateva domenii ale vietii sociale din Romania catre structuri occidentale interesate.

Dar, dupa ce au obtinut concesii in domeniul comercial-economic, negustorii vestici, poate fara stirea lor, au adus in Romania structuri informative acoperite, ce au intrat in coliziune cu interesele informative ale celor romanesti, abia infiintate si deja penetrate masiv de sovietici. In sfarsit, este o alta poveste, ce a fost tratata in detaliu de cunoscatori.

Ce pot spune eu, ca si profan in cele ce tin de subiect, este ca in batalia de pe frontul nevazut nimeni nu isi poate permite luxul de avea sentimente, prieteni sau aliati. Straniu sau nu, eu sunt de acord cu combinatia prin care Florian Coldea a preluat DIPI. Asta, cu toate ca el a fost cel care mi-a fracturat cariera in intelligence, folosindu-se de un comandant de unitate, subordonat ce avea chipul si asemanarea lui, adica trecuse si el prin repetentie in studentia sa de la Universitatea Politehnica Timisoara. 
A fost o intamplare ca prin formatie si incadrare, eu faceam parte din categoria de ofiteri SRI care, muncind pentru pastrarea integritatii teritoriale a tarii, au intrat in coliziune de grup cu conceptele lui Traian Basescu si Tokes Laszlo.

Trecand insa peste disponibilizarea in masa savarsita imediat dupa ce Traian Basescu l-a demis pe Radu Timofte de la conducerea SRI, Florian Coldea ajunsese director interimar, trebuie sa recunosc ca indiferent ale cui jocuri le-a facut, ale tarii sale sau ale altora, pozitia cabinetului sau l-a obligat in anii urmatori sa elimine luxul oricarui risc. Pe cata vreme eu cunosc doar necesitatea teoretica a eliminarii acestui lux, Florian Coldea a fost nevoit sa si actioneze ca sa il elimine. 
Asta, pentru ca si eu si el stim ca daca un serviciu de informatii savarseste erori pe campul tactic, adversarii sai, indiferent daca sunt nationali sau straini, fie il vor penetra si ii vor prelua in mod acoperit toate resursele, fie il vor executa, desfiintandu-l. Asa cum s-a intamplat in 1990 cu Departamentul Securitatii Statului - DSS.

Serviciul Roman de Informatii fusese infiintat la 26 martie 1990, dupa ce antecesorul DSS fusese desfiintat cu trei luni mai inainte, la 30 decembrie 1989. Nu se stie din ce cauze, organul romanesc de securitate inregistrase o cascada de infrangeri majore in doar cateva luni de zile. Mai intai, prin desfiintarea structurii existente, apoi prin producerea vidului informativ national si in sfarsit, prin crearea noii structuri dupa chipul si asemanarea invingatorilor, adica prin infiltrarea serviciului cu cadre si agenti adversi.

In Romania, sovieticilor le trebuisera 80-90 de zile ca sa decida infiintarea noii structuri nationale de securitate si sa reactiveze in cele 40 de judete, nici macar jumatate din cele aproape 2000 de cadre. Asta, in vreme ce ciupercaria mediatica aparuta intreprindea jocuri ritualice pe hoitul Securitatii, in incercarea de a atrage si populatia in acest dezmat. 
Dupa nici un an de zile, in decembrie 1991, cand URSS avea sa faca implozie si sa dispara, la Moscova avea sa fie luata o decizie asemanatoare infinit mai repede si in doar doua saptamani, o populatie de aproape jumatate de miliard de oameni, raspanditi pe o suprafata de aproape 2 milioane de kilometri patrati avea sa fie stransa cu operativitate si fixata in ceea ce se numeste si acum Comunitatea Statelor Independente. 
Repet, conduc cei ce stiu sa administreze puterea. Asa a fost si in pesterile de la Cro Magnon si nimic nu s-a schimbat  in cele cateva milenii ce au trecut.

Dar ca sa ma pastrez pe tema penetrarii reciproce de catre serviciile de informatii, mai spun ca uzantele ades aplicate in Romania au urmat modelul relatiilor diplomatice internationale. Mi-amintesc ca prin 1997, la varful unei structuri centrale a SRI in care lucram, aparuse pe post de prim adjunct nepotul unui general de la Interne, cam in acelasi timp in care o ruda a unui general din SRI fusese promovat adjunct la cei de la doi si-un sfert. 
Ambele structuri informative, dar mai ales SRI,  invatasera ca este mai bine sa ii deschizi usa spionului si sa ii mobilezi biroul, decat sa iti intre el fara stirea ta si sa fii nevoit sa incepi sa ridici iti covoarele ca sa il gasesti. SRI cu atat mai mult invatase o lectie dura de acest fel pe propria-i piele, in 1990, cand a fost penetrat din belsug cu cadre ale Directiei de Informatii a Armatei si cu agentura straina recrutata sub steag MApN.

De ce sa fi admis armata desfiintarea Securitatii si lasarea tarii fara protectie informativa? Pentru ca structura sa proprie de contraspionaj militar ar fi putut suplini mentinerea programelor nationale de informatii aflate in derulare in Romania? Greu de spus, mai ales ca odata cu caderea Securitatii interne, a cazut Contraspionajul si mai ales - Spionajul romanesc! 

Atat de mult sa fi suferit orgoliile capilor armatei romanesti dupa ce Nicolae Ceausescu a decis ca  munca de contrainformatii in carzamile armatei sa desfasoare in exclusivitate de catre fosta directia a IV-a de Contrainformatii Militare din cadrul DSS? Adica in Ministerul Apararii sa se culeaga informatii de catre Ministerul de Interne? Atat de mult sa se fi incretit circumvolutiunea capilor armatei, incat au fost de acord sa conspire cu dusmanul si sa isi impuste comandantul fara a anticipa ca la scurta vreme, acelasi dusman va destructura esafodajul informativ de sub ei, armata se va desfiinta in cea mai mare parte, iar ei vor trecuti pe linie moarta, fara niciun onor militar? 

Istoria a demonstrat ca toate raspunsurile au fost pozitive. Iar penetrarea SRI, in primii sai ani de existenta, cu ofiteri de armata a fost dovada ca desfiintarea adversarului nu a fost suficienta pentru satisfacerea refulatilor si ca orgoliile acestora aveau sa debordeze in continuare, intetind lupta. 
Pe fondul acestei lupte, indiferent daca sunt sau nu penetrate la varf din strainatate, serviciile romanesti de informatii isi muleaza atitudinea pe cea a institutiilor interne de administratie carora li se subordoneaza. In cazul de fata – pe atitudinea Presedintiei si pe cea a Guvernului, doi poli de putere de departe profund adversi.


De aceea, dupa penetrarea SRI de catre DIA, penetrarea DIPI de catre SRI pare doar un alt act al aceleiasi piese, in care de mai multa vreme s-a tras cortina si peste disparitia SIPA. Cine stie cate alte asemenea penetrari sunt in opera la aceasta ora, de care noi vom afla doar cand vor fi descoperite si date in vileag? Asta, in cazul in care penetratilor le va conveni sa se afle! 

***

duminică, 15 ianuarie 2017

Europa ca un market




Saul Beloia

Traitor intr-o tara fosta aliata URSS iar acum aliata SUA, fac eforturi ca sa imi pastrez mintea independenta si consult toate sursele la indemana. Putine surse, ce-i drept, daca ar fi sa nu iau in considerare si  televizoarele ce vorbesc toata ziua despre asta, de multe ori singure.

Cine isi muta frontiera?
Cu exceptia celor care stiu deja raspunsul, multa lume isi pune intrebarea daca Federatia Rusa doreste sa isi mute frontierele catre apus, si daca asta este de natura a ingrijora sincer anumite state situate la apus.
De asemenea, cu exceptia celor care stiu deja raspunsul, multa lume isi pune intrebarea daca America a ales sa isi amplaseze bateriile de rachete tocmai in mijlocul continentului european anume ca sa linisteasca tarile ingrijorate, sau pentru a-si atinge alte scopuri?

Rusia in expansiune
Pe de o parte, potrivit celor spuse zilnic la televizor, in sustinerea ideii expansioniste a Federatiei Ruse (constituita din 21 de republici) vine mai intai faptul ca pana in urma cu trei decenii, influenta exercitata sub flamura sovietica ce ingloba si interesele celorlalte 14 popoare din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazahstan, Kîrgîstan, Letonia, Lituania, Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina si Uzbekistan, acea influenta era extinsa in intregul lagar socialist, sub flamurile Tratatului de la Varsovia.

Epopeea Tarilor Baltice
In siajul acestei idei, pare dezirabila o reeditare a acelei performante, chiar daca o parte dintre fostele state sovietice – tarile baltice in speta - si-au parasit fostul protector din rasarit si au trecut cu arme si bagaje in tabara statelor occidentale. Deh, acelea isi schimbasera aliatul intr-o perioada in care Rusia, Belarus si Ucraina parasind Uniunea Sovietica la sfarsitul anului 1991, au dat in jur semnalul a ceea ce parea o slabiciune ce ar fi adus odata cu dezintegrarea URSS si colapsul republicilor sovietice componente. Asta ar putea constitui o prima scuza, serioasa, din partea statelor baltice ce au semnat tratate cu vecinii de la vest. Astazi insa, e dificil de spus daca in acele capitale vantul bate inspre est sau inspre vest. Poate ca si acolo sunt vanturi si vanturi, dar rusii considera cu siguranta ca in zona Marii Baltice soarele se iveste intotdeauna dinspre rasarit. Si din mai multe puncte de vedere rusii au avut dreptate, intrucat gestul celor trei republici care parasind URSS au infiintat Comunitatea Statelor Independente - CSI, a captat in doar doua saptamani atentia celorlalte 11 foste republici sovietice socialiste ramase pe dinafara, care au aderat in mare viteza la noul conglomerat politico-militar.

URSS este moarta, traiasca CSI!
De asemenea, pofta rusilor de noi teritorii pare alimentata si de recentele miscari tacute din Crimeea dar mai ales de cele rasunatoare din Ucraina, pe de urma carora in mod evident nestingherita, Federatia Rusa cu CSI continand 10 din cele 15 republici sovietice socialiste, si-au extins influenta la Marea Neagra in modul cel mai clar. A fost atata tacere si inainte si dupa referendumul din Crimeea incat eu unul nu am mai fost sigur daca rusii si-au recuperat doar danele si adaposturile fostelor submarine nucleare sovietice, sau chiar si submersibilele ce controlau nu atat marea cat mai ales stramtoarea dintre Asia si Europa!

De la Moscova la Madrid
O alta idee ce sustine teza dorintei de extindere catre vest este aceea ca Rusia ar vrea din nou sa isi oficializeze limba de la Moscova pana la Madrid, fapt ce se presupune ca l-a ratat in 1945 ca urmare a debarcarii anglo-americane. Hmmm, desi nu se manifesta in mod insistent in lume, pe alocuri fiind pusa la obroc, cultura rusa este totusi suficient de cunoscuta ca sa nu fie nevoie sa taca muzele si sa vorbeasca armele pentru a se sublinia  acest lucru. De ce ar incerca cultura sa si-o adjudece pe cea occidentala si sa o puna la podea atata vreme cat aceasta nu are nicio restrictie de acces pe teritoriile de dincolo de Urali?

Cu pusca si cu sapa
Pe de alta parte, in contra ideii cu pricina vine realitatea conform careia orice demers militar in afara granitelor are loc ca sa il sustina pe cel menit sa exploateze resurse. Adica soldatul merge cu pusca in teritoriul ocupat pentru a-si apara conationalul ce scoate aur galben sau aur negru. Dar, puse in balanta, resursele ruse atarna de departe mai greu decat cele puse laolalta ale intregii Europe. Si-atunci? De ce-ar pleca rusii cu tancul inspre resursele altora, cand le au pe ale lor?
O alta realitate a zilelor noastre ce ar necesita conflicte armate este nu cea privind exploatarea de resurse, ci cea care asigura desfacerea de produse.

Opinii din amfiteatru
E nevoie de piete pentru ca, exploatandu-ti resursele, sa iti poti vinde produsele finite, spune orice manual dupa care invata viitorii economisti. Asadar, are Rusia resurse? Evident, ridica mana cineva din primul rand. Are mana de lucru? Cred ca da, zice un student din spate! Deci are produse finite? Cu siguranta, spun mai multi! Are si piete pentru export? Pfff! In Romania am vazut produse rusesti? Nu e nevoie de ele, zic mai multi deodata. Dar produse americane vedem? Nu, raspunde cineva de pe la mijlocul amfiteatrului! Dar suntem aliati cu americanii? Suntem aliati de nadejde, se raspunde in cor. Dar ce produse se vand pe piata romaneasca? Nemtesti si austriece, se striga! Bine, sunt de inteles, am fost sub cizma lor doua secole, intre 1718 si 1918 (noi, banatenii), e aproape normal ca au revenit! Frantuzesti? Nu prea, raspund cativa! Olandeze? Da-da-da, striga altii, ne dau lalele si vor sa ia portul Constanta in loc! Dar produse bulgare, ungare, cehe, slovace, polone, belgiene, engleze, italiene, spaniole etc etc? Nu.  Pai si-atunci? Americanii de ce nu exporta produse in Romania? Pai a cazut Tratatul de liber schimb. Cine l-a trantit? Nemtii cu austriecii! Aha, ca sa ne vanda noua prin lanturile lor de magazine de la masini la mancare si hartie igienica. Na bine, fie, treaca de la noi, ne lipsim de painea si laptele american, sunt bune si cele nemtesti.

Tratatul de liber schimb

Ca sa ne intoarcem: ar putea rusii sa porneasca un razboi cu occidentul ca sa castige o piata de desfacere? Pai care ar fi scopul unui razboi cu occidentul? Ca sa isi economiseasca propriile resurse, ca sa ii secatuiasca pe aliatii nostri din vest, ca sa se imbogateasca rusii si mai mult, se raspunde de-a valma din sala. Mda! Si admitand ca ii cucereste, nu le mai poate vinde gaz si petrol, nu-i asa? Ar trebui sa le dea pe degeaba! Nu e mai simplu sa ii puna pe nemti sa tranteasca tratatul de liber schimb si blocand importurile din America, sa le stimuleze pe cele din Rusia? Da, da, da, e o idee buna! Si-atunci americanii ce solutie au? Sa aduca in Europa marfa la negru, zice careva! Sa renunte la productie, mai zice altcineva, sa isi inchida fabricile de paine si de lapte! Buuun!

*****

duminică, 8 ianuarie 2017

Iubite dom-profesor,



Saul Beloia

Imi spuserati mai deunazi ca v-ati sters contul de feisbuc pe care va dadusem comment-uri felurite. Se putea intampla sa fi fost real! Dar acum vad ca aveti contul activ! Se poate intampla oricui sa creada ca aruncand ceva peste gard, acel ceva nu ii va mai reveni!
Imi spuseserati mai demult ca va este compromisa adresa de mail si ca aveti una noua. Dar Yahoo mail imi aduse recent ambele Dv adrese, si fara nici un motiv, va trimisei in ambele crestomatia ce mi-o ceruserati. Si asta se poate intampla oricui, sa creada ca nu mai e proprietar dar de fapt sa fie in continuare proprietar.

Stiindu-va o persoana si cu duhul blandetii si cu cel sfant si cu alte duhuri bune dar niciodata slab de duh, ci dimpotriva plin de duh si oricand pe buze cu o vorba de duh, am luat ca atare ambele anunturi  si in urma lor m-am ferit sa va trimit mesaje in yahoo sau in feisbuc, crezand ca ele chiar ajung in neant.

Cineva, prietenii stiu anume cine, imi spune ca poate ar fi trebuit sa inteleg ca va este repugnanta comunicarea cu mine, chiar daca mi-ati fost profesor in urma cu doua decenii. Brusc antipatica sa fi devenit comunicarea cu mine de pe canalul public? N-as crede, ca sa va citez! Probabil altora sa le fi fost rebarbativa comunicarea noastra, ceea ce este mai probabil, desi un pic inestetic totusi.

Cui anume, ma intreaba amicul? Cine anume de pe canalul public al internetului virtual sa nutreasca sentimente fetide pe segmentul comunicational dintre profesor si student, revine amicul. Si-apoi, canalul de comunicare dintre voi doi nu este public, el este privat, precizeaza amicul analist. Pentru ca nefiind proprietate a  statului, ci a unui oarecare privat, nefiind finantat cu bani publici, ci cu bani de la privat, domeniul public nu are motive sa fie deranjat ca profesorul schimba idei cu studentul lui. 
Amicul tace o clipa si revine: pai – dar totusi, conducta privatului, cea ce contine fibra optica prin ncare profesorul comunica cu studentul lui, trece prin domeniul public, deci poate fi vamuita. Adica controlata. Adica interceptata, citita, analizata etc etc. Ca si orice scrisoare recomandata ce merge prin posta de stat, ca doar de-asta Al. Ioan Cuza a folosit in premiera canalul posta ca si canal de control a trimiterilor postale in Romania inceputului de modernitate. 
Pare just, raspund eu, ba chiar este just! La fel as proceda si eu, mi-as baga putin nasul prin conducta cu fibre optice, chiar daca ea apartine unui privat. Caci orice privat vine la mine sa imi ceara acordul de functionare, ce naiba, ca de-aia sunt stat!

Si-uite-asa, divagand din dorinta in dorinta, am ajuns departe de subiectul de debut, am consumat spatiul tipografic si trebuie sa pun punct, ca intra calupul de publicitate! Revenim in scurt timp! Ramaneti cu noi!
***


joi, 5 ianuarie 2017

Noul triunghi al Bermudelor (partea a treia)



Nici nu am terminat bine de promovat pe feisbuc link-ul catre al doilea articol despre declaratiile  lui George Friedman, ca m-a si sunat la telefon un bun amic din Cluuj. Imediat dupa sarbatori, m-am bucurat sa il aud, caci de o buna bucata de vreme nu ne-am mai auzit.
El insa, dupa urarile de convenienta, m-a mustruluit! Pusese un liniar pe harta politica a lumii si a vazut ca Washingtonul, Berlinul si Moscova nu formeaza un triunghi, ci mai degraba se aliniaza de la vest la est pe un segment de linie dreapta. M-a intrebat care anume entitati statale urmeaza sa piara in pretinsul meu triunghi, asa ca in ultimele decenii intre Insulele Bermude si a cerut detalii despre contextul in care George Friedman a enuntat teoriile ce i le atribuiam. Apoi, mi-a spus ca a verificat la redactia Cotidianul Transilvan, unde stia ca, potrivit wall-ului meu, sunt un fel de writter, si negasindu-ma, a conchis ca am fost data afara de catre Mihai Petean. Acesta insa, amic cu amandoi, doar a rarit preluarea articolelor mele de pe blog, fara nicio intentie exprimata de a ma trece in somaj.

Convorbirea noastra a fost absolut joviala si mie mi-a prilejuit placute amintiri din vremea studentiei mele clujene, iar lui – placute amintiri din vremea inceputului sau de cariera la Timisoara. Formati amandoi la scoala batrana, ne placeau lucrurile clare, conchise si precise! Nu ne placeau siretlicurile jurnalicesti, nici cuvintele cu mai multe intelesuri si nici sugestiile catre adevaruri. Preferam sa il spunem cu subiect si predicat. Si amandoi am avut de suferit din aceasta cauza. 

L-am inteles perfect pe amicul de care ma leaga cateva decenii de amintiri comune si in intelligence si in detectivism. Avand in apropierea Clujului o baza militara americana, niste articole ce vorbesc atat de deschis despre planurile americane in Europa pot fi stanjenitoare pentru Unchiul Sam, care de ani de zile o tine una si buna ca prezenta sa militara in flancul estic este pur defensiva. Asa i s-a parut amicului, ca cele doua articole ar fi stanjenit. I-am explicat faptul ca acestea sunt o nimic toata pe langa cele vazute si auzite de Unchiul Sam in reactie la prezentele sale militare in alte locuri de pe mapamond. Ca eu doar ascultasem si prelucrasem – cu atentie - declaratiile lui Friedman, cunoscute fara indoiala in detaliu si in mediile contrainformative de la  Campia Turzii, ba poate chiar avizate de catre acestea spre publicare.

Nu stiu daca l-am convins pe amic cu aceste argumente, tind sa cred ca nu, dar nu mi-a parut rau de acest esec, intrucat sunt obisnuit sa discut in contradictoriu cu fosti colegi, care periodic incearca sa ma influenteze „pozitiv”, adica sa ma scoata din canoanele gandirii si existentei mele dinamice si sa ma introduca in alte canoane, statice si care, cum am constatat de fiecare data, nu le apartin amicilor, care ma cunosc personal, ci unor contacte ale lor, care imi cunosc doar CV-ul, ca sa nu zic fisa personala.
Oricum, legaturile de amicitie statornicite peste multi ani cu amicii mei nu au avut niciodata de suferit, eu fiind deosebit de rabdator si intelegator.




Ca sa ma intorc la fluxul declaratiilor lui George Friedman, el este un privitor intelept, care vazandu-si toti musafirii prezenti pe covorul salonului sau, stie ca nu are nici un sens sa le spuna ca dedesubt este pardoseala din lemn, intrucat faptul este de notorietate. Tot asa, stiind ca intregul mapamond a numarat la mare precizie fiecare focos imbarcat pe navele anericane, nu are decat sa faca public acest lucru. 
Si George Friedman, asa cum spun eu ca am cumparat mere astazi, el spune ca America este singura entitate militara ce controleaza toate marile si ocenele lumii. O spune serios, fara a-si permite glume cu privire la marile interioare din Eurasia. Subliniaza faptul ca americanii sunt singurii care controland intinderile de apa, devin singurii ce nu pot fi atacati pe apa. Fiind singurii care controleaza spatiul astral, ei nu pot fi atacati din cosmos. Dar pot ataca si de sus si de jos, ceea ce toata lumea stie.
Acolo unde se impune intervintia militara, ea trebuie sa aiba caracter limitat. Americanii nu au nevoie sa cucereasca teritorii, este suficient daca pot destabiliza actorii de pe anumite teritorii, pe care ii pune sa se bata unii cu altii, conform modelului pus in opera de catre Coroana Britanica in India. Asa cum Imperiul Roman de Apus nu a cucerit toate teritoriile pe care si le dorea, dar a instalat regi apropiati Romei, asa cum englezii si-au incadrat ofiteri in armata indiana, tot asa si SUA decoreaza si isi apropie trupe ucrainene sau romane.

Imperiile ce au cucerit tari si au incercat sa domneasca acolo, au esuat, iar Reichul german este un bun exemplu, pe care SUA trebuie sa il evite si cu siguranta il vor evita. Popoarele au o mare dorinta de a trai libere, cu care nu te poti confrunta si decat sa ramai acolo cu pusca la picior, mai bine pleci, dar le controlezi in mod diplomatic liderii.     

Contrar uneia din declaratiile facute nu demult de Donald Trump, Friedman este de parere totusi ca relaxarea politicii militare din afara granitelor si intoarcerea acasa nu este o idee buna, cu atat mai mult cu cat strategia americana se afla abia la a treia ei etapa.  

Vorbind despre situatia inghetata din Ucraina, analistul predicteaza ca daca rusii vor masa din nou forte in aceasta tara, cei care vor trebui sa ii opreasca vor fi americanii. Acesta este de fapt scopul scutului de rachete ce se intinde din Bulgaria si ajunge in tarile baltice. Daca trupele rusesti vor porni din nou in marsul spre vest, atunci scutul isi va dovedi eficienta defensiva.

***



miercuri, 4 ianuarie 2017

Epitaf pentru un protest jubiliar




Motivul protestului
In anul 2016 hotarasem ca trebuie sa marchez comemorarea a 10 ani de la actul de retrocedare a locuintei mele, semnat in 2006 de catre primarul Gheorghe Ciuhandu si mana sa dreapta Adrian Orza din Primaria Timisoara catre defuncta Steluta Creiniceanu din Bucuresti.

Decizia 
Dupa zece ani de incercari zadarnice de a purta o discutie inteligibila cu functionarimea directiei de patrimoniu, am zis ca hai s-o pun de-un protest in strada. Dupa ce un deceniu intreg privirile inexpresive (ca sa nu zic altcumva, din politete pentru cititori) ale celor din primarie m-am convins ca problema nefiind inteligibila pentru ei, este nerezolvabila, am zis sa fac o gluma trista si sa organizez un protest. Unul jubiliar, potrivit numarului de ani ce trecusera de la retrocedare.

Aprobarea protestului
Am cerut asadar aprobarea necesara de la primarie si am instiintat inspectoratul de jandarmi cu planul meu. Trec repejor peste amuzamentele ce mi le-au provocat atitudinile superb de uluite ale functionarilor ce nu puteau pricepe de ce in strada va protesta o singura persoana si nu mai multe. In final mi-au preluat hartiile scrise de acasa la calculator, le-au citit cu surprinzatoare usurinta si in final au priceput cine sunt si ce vreau. Asta era prin luna noiembrie 2015.

Dupa vreo luna de zile, intre Craciun si Revelion, m-a sunat de la primarie o doamna ce avea gura plina si mi-a cerut sa merg sa iau aprobarea. Ma aflam la doi pasi de primarie cand m-a sunat, asa ca in trei minute bateam deja la usa ei. Era tot cu gura plina, saraca, lua ujina si am inteles ca este nepotrivit sa ii pun intrebari suplimentare, asa ca am plecat.
O comisie a primariei hotarase ca voi protesta pe platoul de la intrarea in Parcul Central, in data de 6 ianuarie, la ora 9 dimineata. Adica fix de Boboteza si fix dupa 10 ani de cand primarul Ciuhandu semnase dispozitia de retrocedare catre biata femeia ajunsa oale si ulcele.

Protestul
Na, la data respectiva, pregatit din timp cu toate cele, la ora 9 fix am fost in locul indicat. Unde la inceput fusesem mahnit ca nu m-au lasat sa protestez chiar sub geamul primarului Nicolae Robu, asa cum precizasem, acum vazand ca audienta mea este nesperat de mare din partea celor veniti sa ia agheasma de la Catedrala Mitropolitana, m-am mai linistit, mai ales dupa ce am inceput sa socializez cu trecatorii care ma abordau plini de compasiune.
Plantasem pe domeniul public trei panouri inscriptionate, ce descriau motivele principale ale protestului. Ele evidentiau faptul ca protestez atat impotriva primariei care facuse acel act de nemaiauzita improprietarire post mortem, dar si impotriva unei fundatii din Bucuresti, care dupa ce a mostenit-o pe beneficiara defuncta, nici prin gand nu ii trecea sa imi ceara chirie sau sa ma evacueze, astfel ca, obtinand un titlu de evacuare, sa pot aplica la primarie pentru alta locuinta.

Organele de ordine publica. Politia locala
Ca sa intregesc tabloul primei ore a protestului, trebuie sa spun ca de fapt primii care m-au abordat nu au fost trecatorii, ci o pereche de politisti locali, care cu importanta si suficienta specifica profesiei lor, mi-au spus sa plec de acolo, ca nu e voie sa stau in strada. Dupa care s-au pierdut in multime.

Jandarmeria
Dupa o vreme, a venit un echipaj auto cu trei jandarmi ai brigazii mobile, care au cerut sa imi vada cartea. M-a mirat putin aceasta cerere, dar cand au completat ca vor sa vada cartea de identitate, atunci am inteles si le-am inmanat-o, scuzandu-ma ca nu am inteles ce doresc dansii sa faca cu o carte. Nu le-a ajuns, asa ca au cerut si documentul de aprobare din partea  primariei. Le-am dat si pe acela. Nici de data asta nu au fost multumiti, asa ca au cerut si instiintarea catre inspectoratul de jandarmi. Le-am inmanat-o si pe aceea. Au incercat sa citeasca cele doua documente, dar fiind foarte frig, nu au reusit. Unul dintre ei, care parea a fi seful patrulei, a zis sa le fotografieze ca sa le citeasca in masina si si-a scos telefonul, dar nu reusea sa activeze camera foto, iar dupa ce a reusit sa o deschida, i s-a aburit lentila, asa ca a renuntat. Le-am propus sa le transfer fisierele cu cele doua documente de pe telefonul meu si au refuzat politicos, spunand ca nu este voie. In final, s-au dus la duba ce si-o parcasera in apropiere, pe pista de biciclete, din care coborase intre timp un al patrulea jandarm. Acesta  a fotografiat cu un aparat foto actele impricinate, dupa ce le-a sprijinit pe spinarea unuia dintre colegii sai. I-am intrebat daca pot sa ii fotografiez si eu cu telefonul, si au raspuns ca nu e voie, ei aflandu-se in misiune.
Mi-au cerut sa ma indepartez de masina lor si au conversat indelung prin statie cu baza lor, tot citind cuiva cele scrise in hartiile mele. Intr-un sfarsit, parand ca si-au terminat misiunea, mi-au dat inapoi cele doua foi ce le motolisera destul de bine in lungile conversatii purtate si au trantit portierele. „Sa traiti!”, le-am zis eu, schitand un gest cu mana la caciula. Pareau sa nu imi fi vazut salutul, asa ca m-am indepartat si am revenit langa panourile mele cu mesaje protestatare.

Politia locala revine
In timpul cat statusem cu jandarmii, panourile fusesera inconjurate de un grup de persoane ce se cufundasera in lectura. Un ins in varsta se intoarse catre mine - „Uite, dom-le, al naibii, pai daca astia pana si SRI-stilor le fac asa ceva, ce sa mai zicem noi astialalti, care am lucrat toata viata in fabrica?”. „Daa, e dureros”, i-am raspuns batranului si m-am intors in spate, caci cineva ma tragea de maneca. Era politista locala ce ma izgonise cu ceva vreme mai inainte. „Spunet, va rog!”, i-am luat-o inainte, caci parea ca nu era hotarata cum sa inceapa. „De ce nu ati spus ca aveti aprobare?” „Nu m-ati intrebat, domnisoara”. „Dar aveti?” „Aprobare?” „Da, aprobare”. „Sigur ca am”. „Mi-o dati sa o vad?” „Da, cu placere” am raspuns si i-am dat-o cu respect, putin botita de jandarmi. S-a intors cu spatele, ca sa se fereasca de vant am crezut eu, dar domnisoara avea telefonul deschis si vorbea intr-un hands free. Citea rar la telefon numarul de inregistare al aprobarii primariei, cuiva caruia nu ii scria pixul.
Tuturor le era frig in dimineata aceea, numai mie nu. Toate inspectoratele internelor erau in misiune de Boboteaza si le era frig, incepand de la politia nationala, trecand pe la jandarmi, pompieri si pana la politia locala. Numai eu nu eram in misiune, dar aveam aprobare sa fac un gest de ironie la adresa autoritatii locale de adminstratie si a agentilor care ii protejau ordinea publica. 
Cand a terminat convorbirea telefonica, domnisoara mi-a dat inapoi hartiile cu pricina, intrebandu-ma daca nu cumva am copii dupa ele. Aveam cateva copii in geanta ce o purtam pe umar, asa ca i-am inmanat doua foi. A multumit si a plecat. Putin mai tarziu a revenit la mine, pentru a-mi returna copia instiintarii catre jandarmi, motivand ca ei ii ajunge aprobarea primariei.


Cam acestea au fost abordarile directe si nemijlocite din acea prima zi de protest, exercitate de reprezentantii autoritatilor publice fata de gestul unui ofiter SRI ajuns in strada si la propriu si la figurat. 
Despre abordarile publicului si ale presei, in episodul urmator.
***