SRI - file de poveste. Protectia contrainformativa a activitatii si personalului SRI

Alte atributii:

- apararea unitatii, suveranitatii, independentei si indivizibilitatii Romaniei!

- protectia contrainformativa a activitatii si personalului SRI

- apararea secretului de stat

- prevenirea si combaterea terorismului

SRI - file de poveste: cadrul legal de functionare, obligatiile ce ii revin, responsabilitatea institutionala, atributiile generale

Pe scurt:

Cadrul legal de functionare

Obligatiile ce ii revin

Responsabilitatea institutionala

Atributiile generale

Gen. Vasile Bot, ramas bun la capat de ultim drum!

Astazi am fost alaturi de familia, prietenii si colegii ce care l-au condus pe ultimul drum pe cel ce a fost pentru noi toti generalul Vasile Bot, primul sef al Sectiei Judetene de Informatii Timis.
Cel ce a batut tarusul si a infiintat unitatea de informatii la Timisoara, dupa ce cu cateva luni in urma, altcineva o desfiintase.

Vasile Bot a fost cel ce a sunat adunarea in cazarma de pe Leontin Salajan pentru fostii ofiteri de intelligence, i-a strans in sala mare, li s-a prezentat si a facut cunostinta cu toti, asigurandu-i ca le va retine numele fiecaruia in parte.  I-a intrebat despre familiile lor, le-a cerut sa transmita acasa mesaje de incredere si siguranta. Le-a oferit garantia ca nimeni nu ii va judeca si ii va impusca pentru cele ce clama strada dezlantuita. El stia inca la acea vreme ca strada era manipulata! El stia ca ofiterii al caror comandant fusese numit nu aveau cum sa faca ceea ce strada urla.

Astazi, la catafalcul generalului Vasile Bot au fost deopotriva, alaturi de familia sa, colegi din Ministerul Apararii Nationale si din Serviciul Roman de Informatii. Pe piatra ce ii acopera mormantul, muntele de flori arata cat de mult a insemnat generalul Vasile Bot pentru cei prezenti!

Pentru ca ai stiut sa salvezi viata si cariera unei intregi unitati militare de securitate nationala, general Vasile Bot, cei ce te-au cunoscut iti spun "Adio, camarade si sa iti fie odihna usoara!". 

.

SRI - file de poveste. SRI Timis isi recladeste relatia cu propriii rezervisti

de Saul Beloia

Dupa aproape doua decenii, Directia Judeteana de Informatii Timis – DJI TM - permite din nou rezervistilor sai sa intre in corpore pe poarta unitatii! Noul sef al directiei locale de intelligence a decis sa gazduiasca in incinta unitatii sale sedinta de alegere a conducerii filialei judetene a Asociatiei Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere (ACMRR) din SRI.

Evenimentul, incarcat de indiscutabile semnificatii, se produce la scurt timp dupa numirea noului Director SRI - Eduard Hellvig, si cu siguranta este rodul atitudinii consecvente a actualului comandant, resimtita dupa momentul numirii sale la Timisoara, fata de categoria intelligence-ului de rezerva. Producandu-se intr-un moment aniversar, cand Serviciul Roman de Informatii aniverseaza 25 de ani de activitate, intamplarea pare sa dea tonul unui proces mai amplu de readucere in proximitatea institutiei a corpului fostilor ofiteri de informatii din Banat, in mare parte indepartat, marginalizat, exclus si nemeritat lustrat dupa iesirea din structurile operative ale serviciului.

Fara a mai vorbi de faptul ca actul se petrece sub astrii favorabili ai echinoctiului de primavara si se bucura in deschidere de eclipsa partiala a astrului zilei, se poate spune ca asistam la un gest de adanc simbolism.

Dincolo de toate semnificatiile sale, ajustarea atitudinii SRI Timis fata de corpul sau de rezerva se produce intr-un moment in care membrii filialei judetene din Timisoara a ACMRR intentioneaza sa ii realeaga pe cei doi - trei pensionari ce i-au condus destinele si pe durata ultimelor legislaturi. Nu are importanta ca zarurile sunt aruncate inca dinaintea votului, prin intrarea in block-start-uri a unei singure echipe, care dorind sa conduca si pe mai departe, cere din nou voturi, iar membrii filialei par doritori sa le dea votul din nou, ceea ce nu contravine statutului organizatiei.

Daca si-a atins obiectivele din statut si din proiectul de management asumat la alegerile trecute, daca a facut sau nu ceva pentru membrii sai, daca s-a luptat in vreun fel sa le apere drepturile, sa le solutioneze problemele, asta nu mai conteaza. Masa festiva de dupa alegeri, bucuria revederii dintre fostii colegi, maruntele intamplari povestite simultan de toata lumea vor estompa obiectivele si scopul principal al intalnirii si la final toata lumea va pleca acasa multumita.

Ziua portilor deschise in fata armatei de rezerva aduce cu siguranta un punctaj bun la proxima notare de serviciu a comandantului, care pare sa isi fi convins superiorii ca vechea atitudine fata de rezervistii timisoreni a fost falimentara, ea trebuie depasita si ca aceasta categorie sociala necesita o alta abordare.

Prin ricoseu insa, evenimentul de la DJI Timis va aduce anumite prejudicii de imagine acelora care pana nu demult au pus si au tinut la obroc intreaga rezerva de intelligence din Timisoara. Atitudinea lor are stranii asemanari cu actul samavolnic prin care in decembrie 1989, unitatea de securitate din Timisoara a fost desfiintata odata cu cele din Cluj, Sibiu, Brasov si Bucuresti, personalul militar pe nedrept pus la zid, judecat sumar si cu suficient subiectivism in piata publica si in mod nemeritat supus oprobiului public al strazii inundate de manipularea prin Radio-Tv, incarcerat, umilit amenintat cu moartea prin impuscare si santajat. S-ar mai gandi cineva la reparatii fata de cei cateva sute de oameni, chiar dupa un sfert de secol? Probabil ca nu!

Nu mi-am propus sa detaliez, dar, pasager prin multe si nedrepte lustratii deopotriva in perioada activitatii si in cea a rezervei, imi iau dreptul la confesiune, cu speranta ca nu va mai incerca si altcineva sa mi-l ia.

Nici nu mai conteaza acum daca filiala din Timisoara este sau nu unita. Nici daca o parte a membrilor e multumita ca li s-a majorat pensia in perioada de criza, ori ca alta parte e nemultumita ca sub pretextul crizei economice, aceasta le-a fost diminuata. Ori daca asociatia a stat de vorba si cu unii si cu altii, sau doar cu unii. Nu mai are importanta dialogul in care juniorii rezervisti clameaza „Noi am dus tara in NATO, noi am fost trecuti in rezerva si tot noua ne-a fost diminuata pensia”!, iar rezervistii seniori le dau replica spunand ca „Pentru ca ati bagat tara in NATO, de-aia se taie din pensia voastra si se adauga la a noastra!”.

Cu o saptamana inainte ca SRI sa aniverseze un sfert de secol de activitate in slujba natiunii, ACMRR Timis isi va alege conducerea pe care o merita. In urmatorii doi ani dupa eveniment nu se va putea spune ca filiala nu isi va merita conducerea aleasa.

Eu ma voi abtine din nou de la vot, intrucat unanimitatea nu da bine imaginii asociatiei, acum la un sfert de secol dupa alte alegeri, in cadrul carora unanimitatea juca un important rol in cadrul democratiei acelor vremuri.

.

SRI- file de poveste. Competente generale

Conditiile de exceptie ale debutului pe piata de intelligence.

Competente generale

Etape ale evolutiei politicilor de securitate nationala. Etape si destine

Etape ale evolutiei politicilor de securitate nationala.

Reci sau incandescente, evolutiile au fost fara indoiala 

suprapuse peste destine de ofiteri!

Legea Sigurantei nationale a Romaniei (1991) si Legea SRI (1992)

Legea Sigurantei din 1992

Legea de functionare a SRI - 1992

Apararea Constitutie Romaniei

Prevenirea divulgarii secretelor de stat ale Romaniei

Apararea intereslor economice ale Romaniei

Contraspionajul

Identificarea amenintarilor transfrontaliere

Combaterea terorismului.

SRI, file de poveste. 1990-2000 - deceniul atacurilor

Infiintarea.

Toate comparatiile posibile cu DSS, vadit interesate.

Toate atacurile mediatice posibile. 

Intreaga gama de presiuni posibile.

Le-am resimtit personal intre 1993 si 1998, prietenii stiu in ce mod.

Orga pluvială, de Saul Beloia

Orga pluvială

de Saul Beloia

Iar, apa-n şuvoaie se scurge din ceruri,

Brădează pămantul, pătrunde în mine,

Mă-nmoaie, mă-nmoaie. Pâraie fluide

Mă spală pe faţă şi aburii reci

Intunecă cerul în nopţile prea lungi!

Mii de cicluri se-ntretaie, -şi trăiesc veacul şi dispar,

Iară lacul se întinde, se lăţeşte împrejururi.

-Naintând încet spre mine, mă cuprinde la mijlocu-i.

Pe movila de nisipuri. Fruntea mi-i moale, -mbibată cu apă

Şi gândul îmi fuge-n bureţii de mare.

Când norii de plumb se-mping in ocean

Vestind uraganul cu mugeturi de vânturi,

In valuri gigantice şi zbateri de ape

Mă năpustesc, curgând, mă zbat si mă-nvolbur,

Apă albastră stransă de-oceanul de ape.

Baneasa, 1983

Orga solară, de Saul Beloia

Orga solară

de Saul Beloia

Iar, orga de soare-şi revarsă tăcerea-n

Pustiuri deşarte! Iar, raza-i fierbinte

Incinge nisipul, ce-ncepe să ardă!

Renaşte deodată iar, gândul la tine,

Se smulge din lanţuri zbătându-se aprig

Şi fuge-ntre flăcări, lăsându-mă singur!

Priveşte, iubito, priveşte-ntre flăcări!

Vezi macii cei roşii? Priveşte-n corole!

Volute prelinse de sare s-arată!

Sunt urme, iubito, de lacrimi amare!

Sunt macii, iubito, ai dragostei noastre,

Ce-n flăcări tulpina spasmodic şi-o-ndoaie!

Fierbinte-i substanţa vitală din mine!

Eu însumi sunt plasmă incinsă zvârlită

Din cosmos de orga solară, iubito!

Caldura toridă ce curge în valuri

Topeşte privirea ce fuge spre tine.

Nu plange, iubito, sunt lavă ce curg înspre tine!

Timisoara, 1979

Orga minerală, de Saul Beloia

Orga minerală

de Saul Beloia

Tăcerea genunii în goluri se scurge.

In piatră-şi sculpteaza cristalele apa.

E-un secol o clipă, iar clipa e secol.

Liliecii îşi poartă pe aripi tăcerea.

Primită să fie din beznele rocii

Cum strigă, se-aude acuma tăcerea.

Timpanele vremii-s crăpate şi-uscate,

Trec şiruri prin ele furnicile rosii.

Cu masca pe faţă se-apropie şi frica

Iar gândul se zbate, cuprins de-ndoială.

E,-n aerul rece un demon albastru

Ce-ascultă cum cade în goluri tăcerea.

O clipă de apă ce vine-n adâncuri

Mângâie senzorii timpanelor vremii.

Calcarul coboară prin stropul de apă.

Calcarul se-nalţă prin stropul de apă.

Baneasa, 1983

.

File de poveste. Desfiintarea DSS, act sprijinit prin dezinformare masiva la TV(R)

Deschiderea focului.

Demisia Guvernului.

Vidul de putere.

Paradoxul deschiderii frontierelor.

Paradoxul desfiintarii structurilor DSS.

.

Lucrarea "Duplicitarii" - istorie a serviciilor de informatii si securitate din Romania populara/Romania Socialista

Opinie despre "Duplicitarii..."
S. Beloia

Domnul Cristian Troncota in lucrarea sa "Duplicitarii..." se pune in slujba adevarului si face foarte bine amintind faptul ca in Republica Populara Romana si mai apoi in Republica Socialista Romania - Departamentul Securitatii Statului nu a fost singura structura militara ce a operat cu informatii, asa cum in mod eronat s-a acreditat ideea, printr-o tacita si unanima trecere sub tacere a existentei structurii de spionaj a armatei.
De acum, aceia ce doresc sa afle adevarul in materie, o pot face parcurgand lucrarea in discutie.

Apreciindu-i favorabil atitudinea si mai ales sursele consultate, ma vad insa nevoit sa subliniez o mica eroare chiar pe coperta lucrarii sale.
Anume, ca regimul ce a fiintat pana in 1989 in RS Romania nu a intrunit elementele politice de "comunism", formula teoretica si faptica uzitata si aflata pe piata fiind aceea de "socialism".

In al doilea rand, ma intreb cu sinceritate daca domnul Troncota este convins ca serviciile de informatii si securitate de pana in 1989 chiar au apartinul regimului politic (comunist?) din cele doua republici succesive - populara si socialista? Adica regimului comunist, asa cum este scris pe coperta?

Ma intreb ca un ofiter care a lucrat timp de 4 ani in Departamentul Securitatii Statului, din 1985 pana in 1989 si care niciodata nu a avut impresia ca institutia ar fi apartinut regimului comunist, sau, ma rog, partidului comunist!
Imi intareste nedumerirea cu privire la titlul lucrarii faptul ca profilul de activitate pe care am lucrat cei patru ani la DSS si pentru care ma pregatisem - cu asiduitate - in alti trei ani anteriori, mi-au oferit front de lucru (chiar mai amplu!) si in noua structura infiintata dupa desfiintarea DSS. Urmand logica autorului lucrarii, trebuie sa inteleg faptul ca timp de 10-15 ani, noua structura informativa a apartinut si ea fostului regim din Romania? Sau cel putin profilul respectiv si-a pastrat apartenenta la regimul anterior?
Cu siguranta d-l Cristian Troncota nu cunoaste si nici nu il intereseaza pe ce linie a lucrat subsemnatul si inainte si dupa 1989!
CNSAS a facut public acest lucru fara nicio reticenta cand m-a trimis in judecata pentru a se constata de catre Curtea de Apel Bucuresti faptul ca am aparat unitatea teritoriala a statului roman.
Nu pe cea a regimului comunist, asa cum se pretinde pe coperta in discutie si poate si in continutul lucrarii!

De aceea zic, fiind la a doua editie, revazuta si adaugita, este pacat ca lucrarea a ratat sansa de a spune adevarul in integime! Cel putin pe coperta 1!
.

Cum am intrat la Securitate, in anul 1982

Cum am intrat la Securitate, in anul 1982

Fosta Scoala Militara de Ofiteri Activi a MI - vedere aeriana,

actuala Academie de Politie

Exista oameni care isi propun un tel si nu se opresc pana nu il ating! Exista insa si oameni care sunt produsele intamplarii si ale vointei altora si care savarsesc diverse performante fara niciun efort, fara nicio motivatie, in virtutea inertiei primite de la cei ce le dau un simplu impuls ori ii imping continuu de la spate.

Prin anul 1982, la rascrucea tineretii, eram deja calificat la locul de munca intr-o fabrica timisoreana, cu serviciul militar satisfacut cum se spunea, ma insurasem cu o fata frumoasa din fabrica, figuram ca orice cap de familie pe lista de prioritati pentru a primi repartitia pentru un apartament cu doua camera la bloc, cum era mersul pe-atunci si priveam viitorul cu incredere, asteptand sa ni se nasca primul copil.

As fi devenit un angajat de nadejde al fabricii, iar in 1989 as fi iesit in strada odata cu toti ceilalti, probabil strigand impotriva a ceea ce s-a strigat atunci. Sau poate nu. Dar n-a fost sa fie nici asa, nici asa!

Fix atunci, in primavara lui 1982, a venit la mine un verisor primar, operator chemist intr-un combinat chimic timisorean, sa imi spuna ca el de mai multi ani isi doreste cu ardoare sa devina ofiter in Militie sau in Securitate si ca de cateva ori, in mare secret, ca sa nu se auda prin comuna, a dat examen la Bucuresti, dar ca a fost respins de fiecare data. Motivul pentru care imi spunea toate astea era acela ca dorea sa invete cu mine materia de examen la limba romana, apreciind ca eu sunt bun la romana, pentru ca ii avusesem profesori de nadejde pe Manescu, pe Podariu si pe Batea.

Copilarisem impreuna, ne inteleseseram intotdeauna bine, asa ca nu am stat pe ganduri si am procurat manuale de romana din liceu, mi-am cautat caietele de analize literare si caracterizari de personaje si am trecut la treaba. Vreme de vreo doua luni am tot tocit pe materie, pana cand verisorului meu i-a venit ideea ca ar trebui sa merg si eu la Bucuresti si sa dau si eu examen odata cu el. Mai dadusem admitere la filologie, sortii nu imi fusesera nici mie favorabili, dar nu ma dadusem batut si urma sa mai incerc. M-am uitat lung la el si a doua zi, fara a avea habar in ce ma bag, l-am asteptat in fata portii Militiei, pe bulevardul Leontin Salajan.

Doua frunze de stejar, oferite la vanzare pe www.tocmai.ro 

Ce era aia securitate, eu nu stiam pe vremea aceea, din gura lui am auzit termenul prima oara mi-amintesc ca am inteles grresit ca se numeste Asiguritate (!). Din ceea ce imi povestea el, mi-am dat seama insa ca stia o sumedenie de lucruri cu care nu ma mai intalnisem niciodata pana atunci. De pilda, stia ca securitatea prindea spioni americani si ori ii trimitea in judecata, ori ii preda tovarasilor sovietici. Si ca daca se fura undeva vreun pistol, securitatea il urmarea pe hot pana il gasea, ii lua pistolul si il dadea inapoi pagubasului, iar pe faptas il dadea pe mana militiei, care sa ii inmoaie oasele. Ma uitam cu admiratie la verisorul meu, care povestea lucruri nemaiauzite de mine! 

Am presupus ca dobandise atatea si atatea cunostinte despre Securitate in urma examenelor din anii trecuti, dar peste ani si ani aveam sa aflu ca acest folclor el il stia de la tatal sau, intrucat acesta, informator pe linie de securitate aflat in legatura sefului de post din comuna, era instruit sa furnizeze informatii in domeniu si mai povestea pe acasa cate cava din discutiile avute cu avute cu subofiterul de militie.

De fapt, cele mai mari ispravi ale unchiului meu, despre care nu vorbea in familie, aveam sa aflu ca erau, potrivit opisului de la dosarul sau,  notele informative scrise despre socrul sau, adica despre bunicul meu si al verisorului! 

Acesta fusese declarat chiabur in anul 1947, abia scapase cu fuga de deportarea in Baragan si cand s-a mai racit putin ciorba NKVD-ista a acelor vremuri, a fost introdus in evidentele documentare de securitate drept dusman al poporului. In aceasta baza, multa vreme, pana dupa 1968, impreuna cu alti fosti chiaburi, fosti legionari, fosti PNT-isti si fosti PNL-isti, a platit la stat taxe si impozite duble fata de ceilalti consateni. Bunicul nostru fusese declarat chiabur (si asa a ramas pana la moarte) in pofida faptului ca era venit ginere in casa, fara nicio avere decat hainele de pe el. Prima lui avere avea sa o mosteneasca, sarmanul, abia dupa moartea bunicii noastre, in anul 1986.

Asadar, in anul 1982, doi tineri inruditi, descendenti din familia unui dusman al poporului, se pregateau intens la limba romana si puneau la cale  penetrarea Departamentului Securitatii Statului.

Odata ajuns la intalnire pe Leontin Salajan, verisorul meu m-a dus inauntru la un capitan Patrut, ofiter de personal care ii mai facuse dosarul de candidat pentru consursul la arma Militie si acum i-l intocmea din nou. Acel capitan Patrut insa nu mai avea nevoie de candidati caci isi facuse planul de recrutari si m-a predat unui coleg al sau, maiorul Dinu, ce recruta tineri pentru arma Trupe de securitate. Stiam ce este militia, pe vremea aia strazile forfoteau de politisti in uniforma, dar despre Trupele de securitate stiam la fel de multe ca si despre fizica cuantica. 

Dupa cateva discutii preliminare despre familia mea, am intrat in formalitatile de intocmire a dosarului si peste cateva zile, cand i-am dus maiorului Dinu o autobiografie, tabelul cu rudele mele si diplomele de la gimnaziu si de la liceu, acesta mi-a spus ca ma orienteaza catre arma Limbi straine. Ce imi fusesera trupele, ce mi-erau limbile straine!

Tarziu, la mijlocul verii, inaintea examenelor de admitere din acel an, in fata listelor cu candidatii, afisate pe platoul scolii militare din Baneasa, am aflat ca voi candida pentru un loc nu la arma Trupe de securitate, ci la arma Securitate, specializarea Limbi straine! 

Dupa cele doua saptamani de probe de examen, am fost declarat admis cu o medie la care verisorul meu a facut ochii cat cepele si am aflat ca intrasem in Batalionul II de limbi straine al Scolii Militare de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne!

Desi suna pompos, mie toate acestea nu imi spuneau mare lucru, insa intors acasa, colegii de la Punctul termic al fabricii ma priveau ca pe un omulet cazut din ceruri, tanara mea sotie ma privea cu admiratie, iar colegele ei, fetele de la Safire si Rubine artificiale, isi dadeau coate una alteia si ma priveau parca cu o insistenta pe care nu o prea percepusem pana atunci. Acasa, mama plangea in tacere mototolind o batista si desi nu intelegea ce aveam sa devin, realiza instinctual ca imbracand haina militara, voi fi expus la pericole.

Tatal meu a fost singurul ce s-a declarat nemultumit de “performanta” mea. M-a chestionat foarte din scurt cine m-a dus la securitate, ce m-au intreabat cei de acolo, cine m-a dus la examen, cum de am reusit sa trec probele, ce sarcini informative am primit si alte multe asemenea intrebari, ce m-au lasat cu gura mai cascata decat cele auzite in timpul sederii la Bucuresti.

Ma uitam la el aiurit, imi vorbea despre lucruri din nou nemaiauzite si vazandu-mi mirarea, mi-a vorbit pentru prima oara despre problemele pe care le avusese bunicul meu cu Securitatea anilor 50, dar si despre problemele pe care le avusese el, ca si descendent de chiabur, in incercarea de a-si croi o pozitie sociala asa cum isi dorea – fiu de taran provenit de la sat, instruit si devenit intellectual la oras.

In perioada 1950-1960, tatal meu fusese contemporan cu politicile prin care noul regim socialist inca epura intelectualitatea capitalista si isi constituia propria clasa de intelectuali, dar pentru asta era nevoie sa ai origine sociala sanatoasa, adica sa nu fi fost chiabur, legionar, fost PNT-ist sau PNL-ist, ori descendent al acestor categorii. Conditie pe care tatal meu nu o indeplinea!

Mult mai tarziu am descoperit si motivul pentru care pe mine si pe verisorul meu nu ne-au atins dosarul de securitate al bunicului nostru: bunicii si bunicile nu trebuiau trecute in tabelul de rude ce trebuiau declarate de catre candidati, alaturi de soti, sotii, parinti, verisori, unchi si matusi, pentru a fi verificati in evidentele operative.  

.

Fenomenul 1989. Fenomenul terorist

Dupa un sfert de secol, Petre Roman a facut declaratii publice confirmate de documente, care au evidentiat faptul ca fenomenul terorist, de destabilizare, nu a fost determinat de cei carora initial s-a incercat a li se atribui - organele de securitate.
Nu Departamentul Securitatii Statului pierdea prerogativele de putere, ci mediul politic al vremii. O demonstreaza evolutiile contemporane.

Intelligence-ul romanesc – creatia lui Alexandru Ioan Cuza (partea a V-a)

Lovitura de stat În perioada domniei lui Cuza în România funcţionau câteva servicii şi structuri de informaţii unele oficiale, dar şi structuri de informaţii acoperite şi neoficiale. Astfel, oficial funcţionau Serviciul de informaţii al Armatei (Sectia II condusă de colonelul Gheorghe Slăniceanu, reorganizată în 1865), Structura informativă a Siguranţei Statului condusă de Ioan G. Valentineanu, iar alte structuri neoficiale erau plasate in structura de informatii interne şi externe condusa de secretarul particular al lui Cuza - Baligot de Beyne, precum si serviciul secret condus de maiorul Cezar Librecht, director general al postelor si telegrafelor. Nu in ultima instanta, trebuie amintita structura de informaţii a Partidei Liberale, constituită dupa miscarile din anul 1848, pe principii francmasonice. Ioan G. Valentineanu Trebuie remarcat faptul că desi aveau o unica subordonare, toate aceste structuri se spionau reciproc, se infiltrau, se concurau şi se intersectau în dorinta pentru obtinerea si administrarea puterii. Între acestea, serviciile oficiale care erau abia la începutul activităţii într-un cadru unitar (prin unirea celor două principate), dar şi serviciul secret condus de Cezar Librecht, construit în jurul personalităţii fostului director al Poştei şi Telegrafului, puteau fi caracterizate ca având o experinţă şi o eficienţă redusă, in contrapondere cu structura informativa a Partidei Liberale, care dispunea de exerciţiul a două decenii de practică şi, mai ales, beneficia de regulile severe ale conspirativităţii francmasonice. Doar aşa s-ar putea explica de ce Liebrecht, care la inceputul anului fatidic 1866, deţinea suficiente informaţii despre conspiraţie şi conspiratori, a fost luat complet prin surprindere de lovitura de stat data la 11 februarie 1866, prin care Alexandru Ioan Cuza a fost inlaturat de la domnie, iar destinele tinerei Tari au fost preluate de o “locotenenta domneasca” (!). In mod evident mai exista si varianta tradarii lui Cezar Librecht, care este posibil sa fi facut, cel putin in ultima parioada a domniei lui Cuza, un pervers joc dublu si sa se fi aflat si in solda unei puteri straine interesata in dezmembrarea noii Romanii. Sau, poate mai simplu, belgianul Librecht a putut sa se lase cumparat de opozitia politica interna si sa inchida ochii intr-o maniera specific romaneasca la razboiul nevazut ce incepuse de cativa ani intre capitala franceza si cea austro-ungara pe tema luarii in custodie a tanarului stat de la gurile Dunarii. * Pentru intregirea imaginii acelor vremuri, trebuie mentionat faptul ca, la un an dupa ce Alexandru Ioan Cuza era scos din tara, iar regele Carol I - urcat pe tron la Bucuresti, Principatul Transilvaniei era incorporat Regatului Ungariei. Cineva se temuse de Marea Unire, ce avea sa vina oricum, dar abia in anul de gratie 1918! ** Orisicum, se poate aprecia că sistemul de Intelligence conceput de Alexandru Ioan Cuza a însemnat o bază solidă pentru periodele următoare ale evoluţiei intelligence-lui românesc modern şi a contribuit la crearea şi funcţionarea în siguranţă a statului modern românesc pe plan instituţional. Sursa: art-emis.ro. . Colonelul Gheorghe Slaniceanu

Despre istorie

Istoria unui serviciu secret ar trebui facuta cunoscuta pentru a nu se mai instaura misterul asupra scopului infiintarii sale, asupra obiectivelor, mijloacelor si metodelor utilizate.

Doritorii ar trebui sa aiba acces la date potrivit nivelului de intelegere al fiecaruia.  Textele pompoase, scrise de profesionisti pentru profesionisti inhiba si sperie la fel cum pe vremuri focul starnea temeri si scornea zeitati.   

SRI - file de poveste - fragment

In 1989, la sfarsit, nu se vorbea despre SRI. Nici chiar mai tarziu, in luna  martie a anului urmator, la data cand implineam 31 de ani, nici atunci nu pomenea nimeni despre SRI. 

Unitatea judeteana de securitate de la Timisoara fusese desfiintata odata cu cele din Bucuresti, Sibiu si Cluj. Focurile de arma automata fusesera inlocuite de uralele mitingurilor. La Timisoara se tipareau ziare cu pagini albe. Pe stalpi se lipeau afise scrise de mana, ce combateau pe cutare sau cutare director de fabrica ori secretar de partid. Revolutionari aprigi inca mai strigau la iesirea din schimbul doi de la fabrica „Jos comunismul”. Altii, cand treceau prin fata sediului Securitatii Judetene, strigau „Romania – RSR - pasapoarte libere”. Aparuse hebdomadarul „Agenda” si imediat dupa el, cateva zeci de alte publicatii angajate. Toata lumea mergea la lucru cu teancul de ziare sub brat. Presa se consuma pe paine, iar presarii erau pe val. Nenumarati timisoreni au lasat fabricile si au intrat in presa. Unii cu rapide succese, altii cu prelungite esecuri. Se dadusera primele sambete libere, femeile faceau coada la spitalele de obstretica pentru a scapa de sarcini nedorite, frontierele erau vraiste, vamesii erau si ei pe val, granicerii faceau acte formale de prezenta, romanii mergeau in Jugoslavia cu bisnita, iar in Bastion se deschisese primul butic cu produse de igiena corporala.

O parte a Timisoarei agita cu frenezie steagul gaurit al victoriei obtinute prin sacrificiul celor cateva zeci de tineri cazuti, iar o alta parte, cernita, le plangea pe victime.

Cei doua-trei sute de ofiteri si subofiteri de securitate din Timisoara parcurgeau cu dificultate noianul de intamplari din acel decembrie ciudat, cand pentru prima oara in istorie muncitorimea, clasa conducatoare in societate si proprietara a mijloacelor de productie, iesise in strada si se lepadase de regimul ce ii oferise acea calitate in schimbul fortei sale de munca. Masati mai intai in arestul Comenduirii Garnizoanei, apoi in unitatea militara din strada Oituz, militarii de la securitate sfarsisera prin a fi luati in evidenta penitenciarului de pe Popa Sapca in calitate de detinuti. Trecusera peste incarcerarea in penitenciar fara a sti exact daca prin aceasta li se incalcasera drepturile prin retinere ilegala si privare de libertate sau le fusesera salvate vietile. Scapasera ca prin urechile acului de aruncarea in aer intr-un camion incarcat cu munitie, dupa ce intregul oras scapase de amenintarea inelului de rachete tactice de pe Dealul Domanului. Evitasera cu inteligenta tentativele de linsaj fizic din partea vecinilor si intelesesera motivul pentru care ideile promovate prin mitinguri se centrau pe eliminarea lor fizica sau in cel mai bun caz, pe trimiterea in mina...

Si iata ca spre sfarsitul lui martie, deodata, cineva a vorbit despre Serviciul Roman de Informatii. Ziua era 26! In urma cu 25 de ani!

.

Intelligence-ul romanesc – creatia lui Alexandru Ioan Cuza (partea a IV-a)

Un serviciu secret paralel – cel de protectie si contrainformatii 

Alexandru Ioan Cuza a avut şi un serviciu mai puţin cunoscut - serviciul secret condus de maiorul Cezar Librecht, director general al poştelor şi telegrafelor. Necesitatea coordonării acestui sistem informativ piramidal, a obţinerii rapide, a centralizării şi prelucrării informaţiilor, au impus crearea unui Serviciu Special de Informaţii, paralel cu structurile informative departamentale existente. La aceasta s-a recurs, printre altele, şi din cauza abuzurilor unor funcţionari şi a dezinformării practicate de unii agenţi dubli.

Menirea sa a fost să servească la imprimarea rigurozităţii întregii activităţi informative, dar în acelaşi timp, să semnaleze şi fisurile sistemului informativ, adică să desfăşoare o puternică activitate contra-informativă si de protectie. Acest Serviciu Special, născut din necesitatea controlului total al informaţiilor cu relevanţă pentru siguranţa statului, a fost creat legendat, în cadrul Ministerului de Interne pe structura Telegrafului - ca mijloc tehnic de transmitere rapidă, dar şi de control a informaţiilor.

În acest context, în februarie 1859 Alexandru Ioan Cuza l-a chemat de la Iaşi pe un specialist în telegrafie, belgianul Cezar Librecht, pentru a prelua conducerea Telegrafului.

La scurt timp, strainul a primit cetatenia romana, a fost luat în evidenţa oştirii, iar în martie 1859 a fost numit inspector de telegraf si în Ţara Românească, devenind oficial „Inspector general şi responsabil al administraţiilor de telegraf din Ţara Românească şi Moldova”.

Astfel, Telegraful a fost prima instituţie unificată formal, fapt ce a permis un control riguros al tuturor informaţiilor vehiculate prin acest mijloc modern de comunicare. La puţin timp s-au deschis cursuri pentru telegrafie, s-a elaborat statutul, instituţia a fost militarizată, iar portul uniformei pentru salariaţi a devenit obligatorie.

Pe acest fond, principalele ministere - Interne, Externe, Război, Justiţie - au beneficiat din plin de sprijinul Telegrafului pentru a pune la dispoziţie informaţiile de interes. Este important de menţionat că titularii acestora au fost schimbaţi şi în funcţie de aportul informativ, iar guvernele s-au menţinut şi în funcţie de capacitatea de a transforma informaţiile în decizii. Din acel moment, toate informaţiile din afara şi din interiorul ţării, necesare actului de decizie pentru Domnitor şi Cancelaria sa au fost astfel centralizate şi prelucrate prin acest sistem nou.

Acest aparat informativ special, care a dublat sistemul de informaţii conceput în cadrul departamental, a avut menirea de a elucida şi a clarifica informaţiile mai deosebite, cu implicaţii profunde pentru siguranţa statului, de a asigura transmiterea operativă a acestora şi de a proteja propriile secrete în faţa agresiunii agenţilor serviciilor de informaţii străine, a forţelor politice ostile din interior si a grupurilor economice externe ce se impotrivisera unirii.

Noul aparat informativ, creat pe structura reţelei de telegraf, s-a transformat rapid într-un serviciu de informaţii şi contra-informaţii, care a preluat „din mers” misiunile încredinţate. În activitatea informativă au fost introduse tehnici şi procedee de lucru moderne, începând cu codificarea şi cifrarea informaţiilor destinate Domnitorului şi Cancelariei domneşti.

Sub îndrumarea personală a Domnitorului, Cezar Librecht, om cu contacte între foştii membri ai Comisiei Europene a Dunării, a contribuit atât la impunerea unui strict control al statului asupra Telegrafului şi, mai târziu a Poştei, cât şi la crearea unui sistem operativ de informare a autorităţii centrale de decizie cu problemele de interes pentru siguranţa tanarului stat român. Prin intrarea acestuia în rândul corpului ofiţeresc şi numirea sa ca adjutant domnesc, întregul circuit al informaţiilor destinate Domnitorului a trecut practic în subordinea Ministerului de Interne.

Deşi oficial Librecht a păstrat funcţia de inspector general al telegrafului, el a devenit, în fapt, şeful acestui serviciu original de informaţii subordonat direct Domnitorului. Astfel au fost eliminate verigile intermediare de transmitere a informaţiilor, fluxul informational  fiind astfel protejat agenţii din poliţie aflaţi în contact cu boierimea reacţionara, ostila unirii şi favorabila intereselor străine ce vizau obtinerea controlului asupra gurilor Dunarii si celor trei iesiri la Marea Neagra.

Atenţia pe care Alexandru Ioan Cuza a acordat-o acestei componente a aparatului de stat din nevoia de a suplini măsurile de forţă, a fost permanentă. În anul 1862, cu prilejul unei vizite la Prefectura poliţiei Capitalei, a recomandat prefectului să ia toate măsurile pentru buna funcţionare a „cancelariei de renseignemente”, adică Serviciului de Informaţii, pentru a fi capabil, in orice moment, să prevină acele acte, fapte şi evenimente care aduceau atingere siguranţei statului român.

În acţiunea de informare a Domnitorului au mai fost implicaţi şi oameni politici de încredere şi, în acelaşi timp, înalţi funcţionari de stat, precum D. Brătianu, I. Ghica, V. Mălinescu, oameni din afara partidelor, rude şi apropiaţi ai săi - cum a fost şi un anume N. Docan - trimis acolo unde era nevoie de informaţii sigure. Sursa: art-emis.ro

Intelligence-ul romanesc – creatia lui Alexandru Ioan Cuza (partea a III-a)

Organizarea intelligence-ului in Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Afacerilor Externe a primit sarcini informative peste hotare, atât prin oficiali, cât şi prin trimişi speciali sub acoperire, iar în interior a continuat activitatea diplomatică obişnuită. 

De pildă, Ministerul de Externe din Moldova, condus în prima fază de Vasile Alexandri, a fost structurat pe 6 secţii, conduse de un director. Informaţii utile erau obţinute de la Secţia I („corespondenţă cu consulatele puterilor străine în dialectul român”), Secţia a III-a („slobozirea paşapoartelor”), Secţia limbi străine („corespondenţa în dialecte străine cu consulatele), Secţia Supliciilor (însemnarea rezoluţiilor domnitorului) şi Secţia „Arhivă”. 

De asemena, lipsa reprezentanţelor diplomatice a fost suplinită şi în domeniul informaţiilor necesare din afara hotarelor ţării prin crearea, de către Alexandru Ioan Cuza, a unor misiuni speciale de informare sau a unor reprezentanţe particulare, cu caracter semi-oficial.

In fapt, germenii serviciului specializat în culegerea informaţiilor externe, care a primit, de la început, un caracter ofensiv, prin îmbinarea activităţii diplomatice, cu propaganda în favoarea unirii depline a celor două Principate române, dar şi cu culegerea de informaţii, absolut necesare luării deciziilor de politică externă.

Pentru transmiterea informaţiilor, agenţii români au căutat să evite folosirea sistemului clasic - telegraful şi poşta- si au apelat la curieri: studenţi români aflaţi la studii în străinătate, rude sau apropiaţi sau chiar agenţi diplomatici sau consulari străini cu simpatii fata de principatele Unite. Toate celelalte instituţii ale administraţiei de stat şi-au creat sisteme proprii de informare, iar informaţiile erau transmise organelor cu competenţă din domeniile apărării sau siguranţei publice. Întregul sistem informativ al Principatelor Unite a fost îndrumat personal de către Domnitor, care a imprimat informaţiilor caracterul de secret de stat. Aceasta atestă că informaţiile au fost supuse unui regim secret, în funcţie de natura şi importanţa lor operativă.

Alexandru Ioan Cuza a fost ajutat în munca de analiză a informaţiilor de un secretar particular. 

Până în februarie 1860 acesta a fost Victor Place. 

Mai apoi, la recomandarea lui Vasile Alecsandri şi Costache Negri, ziaristul francez Balygot de Beyne a devenit şef de cabinet şi coordonator al structurilor de informaţii interne şi externe. Sursa: art-emis.ro

.