Intelligence-ul romanesc – creatia lui Alexandru Ioan Cuza (partea a II-a)

Organizarea intelligence-ului in Ministerul de Interne

Ministerul de Interne, care a păstrat în structura sa detectivii moşteniţi din perioada anterioară, a avut ca principală sarcină menţinerea ordinii şi liniştii publice. Personalul din subordine a fost obligat să obţină informaţii de interes pentru siguranţa statului. La nivel central s-a constituit o poliţie secretă care a fost condusă de prefectul poliţiei Capitalei. Informaţiile au fost căutate în toate locurile şi mediile de interes prin agenţi sau poliţai şi erau raportate prefecţilor de poliţie, iar apoi Primului Ministru şi Domnitorului. Poliţiei i-au fost puse la dispoziţie fonduri secrete pe care le utiliza în obţinerea de informaţii şi în recompensarea propriilor agenţi. Activitatea Poliţiei a fost aşezată în cadrul legal.

Activitatea informativă din judeţe a fost coordonată direct de către prefecţi, care aveau în subordine agenţi proprii. Aceştia dădeau personal instrucţiuni agenţilor proprii asupra problemelor pe care erau obligaţi să le urmărească şi să le comunice în timp util. Activitatea respectivă a fost însă îngreunată de faptul că nu peste tot s-a reuşit încă de la început să se creeze o poliţie secretă care să lucreze prin agentură, iar pentru obţinerea informaţiilor, prefecţii de judeţe erau nevoiţi să le plătească pe cele de valoare din fondurile proprii. 

Este de remarcat faptul că Ministerul de Interne a preluat şi problema comunicaţiilor între cele două ţări, luând în gestiune Telegraful. Acesta a fost uzitat şi de administratorii de judeţe, care comunicau direct cu Domnitorul ales. De asemenea, cu ajutorul unei misiuni de experţi francezi a fost reorganizat şi unificat Serviciul Poştelor, care a fost utilizat de poliţie în vederea obţinerii de informaţii prin interceptarea corespondenţei.

În acest fel a fost înlăturată poşta rusească, uzitată în Principate şi au fost luate sub control propriu toate trimiterile poştale de pe teritoriul romanesc.

Organizarea intelligence-ului in Ministerul de razboi

Primele structuri informative instituţionalizate, cu caracter militar, au apărut o dată cu organizarea armatei române moderne, după Unirea Principatelor. Data de referinţă este 12 noiembrie 1859, când Alexandru Ioan Cuza, prin Înalt ordin de zi nr. 83, a înfiinţat Statul Major General al Armatei, în componenţa căruia se afla şi Sectia a II-a, primul serviciu de informaţii al armatei române, condus de sublocotenentul Gheorghe Slăniceanu.

Documentul fondator al primei structuri specializate de operaţii este reprezentat de Ordinul de Zi nr. 123, din 14 decembrie 1859, potrivit căruia Statul Major General a fost structurat pe patru secţii, fără a avea o denumire anume.

Secţia a II-a prin responsabilitaţile sale întrunea toate condiţiile de a fi considerată prima structură specializată de operaţii- secţia operaţii militare, cum va fi cunoscută până după cel de-al Doilea Război Mondial. 

Armata avea nevoie de informaţii privind instruirea proprie, menţinerea disciplinei, formarea corpului de ofiţeri, dar şi probleme legate de loialitate, de înzestrare cu armament modern şi însuşirea tehnicilor de luptă moderne.

Informaţiile cu caracter militar au fost necesare şi pentru cunoaşterea atitudinii Marilor Puteri, descifrarea intenţiilor acestora, „înmuierea” celor ostile, căutarea de aliaţi. Pregătirea noului corp de ofiţeri a primit şi o componentă informativă. 

Ofiţerii trimişi în misiuni militare peste hotare, în nordul Africii în contextul războiului dintre spanioli şi marocani sau în Italia în contextul războiului pentru unificarea Italiei au avut dublu statut: de observatori şi ataşaţi pe lângă comandamentul spaniol, respectiv piemontez. Sursa: art-emis.ro

Intelligence-ul romanesc – creatia lui Alexandru Ioan Cuza (partea I)

De la Alexandru Ioan Cuza la George Maior

Putini sunt cei care stiu ca Alexandru Ioan Cuza, Domnul Principatelor Unite si apoi al României, de la 24 ianuarie1859 pana in 11 februarie 1866, a fost creatorul sistemului informativ modern al statului român.   Sistemul de intelligence creat de Alexandru Ioan Cuza a dispus de toate componentele structurilor moderne de culegere, prelucrare şi transmitere de informaţii, desfăşurând totodata şi activităţi specifice muncii cu agentura. Acesta a avut ca suport de transmitere şi centralizare a informaţiilor mai intai - structura si organigrama Telegrafului şi, mai târziu, reteaua existenta in teritoriu a Poştei Romane. Telegraful a reprezentat în acele momente mijlocul cel mai rapid de informare dar şi de secretizare a informaţiilor necesare actului de decizie a puterii statale româneşti. Sistemul de Intelligence conceput de Alexandru Ioan Cuza, a însemnat o bază solidă pentru perioadele următoare ale evoluţiei intelligence-lui românesc modern şi a contribuit la crearea şi funcţionarea în siguranţă a statului modern românesc pe plan instituţional. Guvernarea celor două Principate Române unite prin persoana Domnitorului Alexandru Ioan Cuza a impus crearea unui aparat de stat modern, cu instituţii care să contribuie la menţinerea şi afirmarea autonomiei, la organizarea internă, la înlăturarea amestecului Puterilor Garante, la prevenirea conflictelor sociale îndeosebi din cauza problemei rurale şi la reglementarea statutului supuşilor străini existenţi pe teritoriul său. Institutiile informative create au contribuit de asemenea la fundamentarea activităţilor politice pe baze naţionale, la temperarea pasiunilor politice şi la deplina unificare politico-statală. Cunoaşterea mediilor şi locurilor de interes pentru siguranţa statului a dus la implicarea întregului aparat de stat în culegerea de informaţii necesare actului decizional în vederea realizării deplinei uniri.  În acest sens, au primit misiuni informative specifice şi au fost înzestrate cu componente informative patru ministere: -          Ministerul de Interne -          Ministerul de Război -          Ministerul Afacerilor Străine -          Ministerul Justiţiei.  Activitatea informativă a depăşit cadrul specific acţiunilor poliţieneşti, primind o puternică tentă preventivă. Astfel, Alexandru Ioan Cuza a trecut la reformarea întregului sistem de culegere de informaţii, până atunci componentă a activităţii poliţieneşti. Vechiul sistem, care a avut, prin excelenţă, o misiune represivă, moştenit din vremea ocupaţiei ruseşti sau austriece a Principatelor, nu mai corespundea nevoilor de informare. În noile condiţii, în care unirea se realizase de facto, centrele de putere ostile făceau planuri vizând distrugerea tanarului stat român, iar în interior se confruntau şi se intersectau vectorii războiului secret dintre serviciile de informaţii străine interesate de influentarea evolutiei tinerei entitati statale aparute la gurile Dunarii. Sursa: art-emis.ro