Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

joi, 10 octombrie 2013

Zece ani de detectivism in Romania


.


Anul acesta a trecut neobservat un eveniment ce putea sa aduca o raza de lumina in detectivismul din ce in ce mai scindat din Romania. Nici mediuol asociativ de profil, nici mass-media, nici mediile de socializare, ce abunda de oferte de servicii detectivistice, nu si-au amintit si nu au scos o vorba despre intamplarea cu pricina!
S-au implinit in aceasta vara zece ani de la aparitia Legii 329/2003, care reglementeaza exercitarea profesiei de detectiv particular, cu multe, foarte multe lacune, dar care cel putin recunoaste existenta profesiei.
In acest rastimp, lucrurile par sa nu fi evoluat prea mult in interiorul bransei. In continuare, pare a fi pusa la obroc invatarea, formarea si informarea prin lectura si dialog si comunicare. In continuare, in mod vadit este ridicat in slavi profitul banesc. Colegi detectivi jura pe ce au mai sfant ca legea de organizare nu a fost niciodata modificata, iar cand le pun in fata textul Legii 353/2004, devin buimaci – (“eu cum de nu am stiut?”). Preconizata regionalizare pare sa isi fi impus principiile si in meseria detectivilor , ceea ce a condus la aparitia de adversitati si scindari regionale in interiorul profesiei. De ceva vreme, restructurarile din sanul profesiei par sa nu se mai sfarseasca. Un pesimist ar spune ca par sa nu mai inceapa odata!
Detectivismul romanesc actual pare sa fie magistral ilustrat prin imaginea pe care o atasez mai jos.
S-ar putea crede ca acest detectiv particular a dat de o pista, pe care urmarind-o, isi va rezolva cazul. De fapt insa, el merge cu spatele, isi analizeaza propriile urme si astfel nici nu are idee cat de departe este solutia ce o cauta.



Exclusivitatea pe piata romaneasca de gen, detinuta in primii ani de existenta de catre o asociatie cu sediul in capitala, a fost inlaturata prin aparitia catorva structuri cu vocatie locala, cu precadere in partea de vest a tarii. Oponenta lor, aflata la centru a incercat sa le inchida sau sa le inghita, dar nu a reusit decat sa produca reactii violente de fronda la propria adresa. In final a fost obligata la o regrupare si la o retragere strategica pe aliniamente dambovitene.
In vastul teritoriu ramas fara acoperire, un nou val de ONG-uri sta sa scoata capul si ar putea avea reale sanse, daca nu ar fi plecat precum detectivul din imaginea de mai sus – cu spatele!
Inteprinzatori versati in obtinerea profitului banesc din afaceri cu servicii detectivistice, cu bun renume regional, au gandit si incercat sa puna in opera o megastructura de detectivi de tip unional mai intai, federativ mai apoi, dupa care, realizand dimensiunile si implicatiile de context si pe cele ulterioare, au conchis ca asocierea primara este cea care trebuie sa le preceada pe toate celelalte. Datorita greutatilor firesti, ce le vor intampina in procesul de comunicare, aceasta prima etapa de asociere pare sa decurga destul de incet, pe fondul recesiunii de pe piata, ce a determinat o evidenta stare de apatie si oboseala din partea societatii.
Cu siguranta, detectivismul romanesc nu se va apropia de cota de avarie ce precede disparitia. Noile principii puse in opera de catre practicieni cu experienta, dar si noile extinctii inspre zone de piata ce nu pot decat sa accepte ofertele de pachete de solutii, toate converg in mod explicit catre renuntarea la sintagma “detectiv privat” si catre adoptarea celei de “intelligence privat”.
Un bun semnal al aparitiei unei viitoare pepiniere de responsabilitate si responsabilizare sociala ar putea fi, pentru inceput, abandonarea unor tare cu un anume iz, cum ar fi invidia, inselaciunea si lacomia.
La acestea par sa fi renuntat si detectivii ucrainieni, decisi sa creeze in aceasta toamna o structura ce sa le permita penetrarea in piata vestica de servicii detectivistice. Ucraina isi revendica teritoriul din anul 1991, cand si-a castigat si independenta.
La aniversarea a zece ani de la legiferarea profesiei de detectiv particular in Romania, vant din pupa! Oceanul e mare!