Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 18 ianuarie 2013

Matrapazlâcurile unui fost viceprimar ţărănist, candidat ARD la deputăţie



Matrapazlâcurile unui fost viceprimar ţărănist, candidat ARD la deputăţie
.
Categorie:   DIN LUME  Autor:  Saul BELOIA  Data:  6.12.2012  Ora:  09:43  Citiri:  986
Preluare www.ftr.ro
.

Voteaza articolul:

1
2
3
4
5

Nota 5/5 (19 voturi)
In perioada sa de glorie, fostul viceprimar taranist al Timisoarei, Adrian Orza, s-a laudat frecvent in fata presei ca a rezolvat dosare sociale de natura locativa folosind un imobil situat pe strada Ion Ghica a municipiului, la numarul 1.
Cazuri locative sociale de fatada, in asteptarea Legii 10/2001Intr-adevar, avand cladirea in administrare, Primaria Timisoara a folosit-o pentru a adaposti diverse familii cu probleme locative grave. Ar fi fost frumos, chiar emotionant, daca lucrurile ar fi continuat tot asa, sau cel putin daca s-ar fi oprit in aceasta etapa! Dar cum primaria nu s-a putut opri, lucrurile nu s-au oprit nici ele si au evoluat intr-o directie asociata coruptiei imobiliare, scriindu-se astfel o piesa noua la dosarul caracatitei hranite la Timisoara mai bine de un deceniu de catre conducerea taranista a administratiei publice.


Retrocedare in premiera catre o persoana decedata
Inchirierile catre familii nevoiase fusesera in mod vizibil o solutie temporara si de fatada, adoptata in asteptarea celui care da mai mult, astfel ca in anul 2006, renuntand sa se mai formalizeze, primarul Gheorghe Ciuhandu, sprijinit de mana sa dreapta Adrian Orza, in prezent fost candidat la postul de primar trantit de alegatori si actual candidat ARD pentru Camera Deputatilor, a procedat la o retrocedare administrativa nemaiintalnita in anale, a unui numar de patru apartamente din acel imobil, catre o doamna din Bucuresti, decedata! In cele patru apartamente locuiau 12 persoane.
Respectandu-se regula jocului  facut de primarie, unde lucrurile s-au petrecut cu mare usurinta, beneficiara a fost intabulata bine-mersi, destul de repejor, cu ajutorul unei doamne sosite din Republica Sud-Africana anume pentru a ajuta comisiile tehnice din mai multe primarii din Romania sa aplice prevederile Legii 10 din 2001 privind retrocedarea unor imobile.
Dupa ce si la cartea funciara lucrurile au mers de asemenea ca unse, locatarii acelor apartamente au cerut contracte legale de inchiriere potrivit Ordonantei 40 din 1999, ceea ce a stopat intregul joc, anul fiind 2007. Cand a fost sa angajeze relatii contractuale cu chiriasii primiti plocon odata cu acele locuinte, niciuna din cele doua doamne nu a putut-o face, din motive lesne de inteles – una era decedata si cealalta - disparuta!
Lasa-le incolo de ipoteci! Lasa-i incolo de chiriasi!
Prin dispozitia de retrocedare, cuplul Ciuhandu-Orza isi lua mana nu doar de pe cei doisprezece chiriasi, pe care ii lasa astfel la cheremul unor numerosi amatori ce aveau sa vina rand pe rand la usile lor – romi de matase, medici, avocati, ba chiar si un ONG.
Prin dispozitia de retrocedare, Ciuhandu si Orza lasau in bataia vantului inclusiv notarile in cartea funciara prin care era intabulat dreptul de ipoteca al statului asupra apartamentelor retrocedate.
Cum sa le pese de cele douasprezece suflete, cand cei doi administratori ai statului renuntau la drepturi ipotecare de cateva milioane de lei? Si mai ales, cum sa le pese de cei doisprezece, in conditiile in care, speriati de consecinte si ca sa puna batista pe tambal, ei au trebuit sa il dea afara atat pe seful de cabinet al primarului cat si pe directorul de directie unde se intocmise dosarul de retrocedare?
Prin indepartarea celor doi, clanul taranist stergea urmele, eliminandu-si fara nicio remuscare chiar membrii complici.
Cine sunt chiriasii? Cum au ajuns ei sa fie vecini?
Mai intai, a primit repartitie si s-a instalat intr-un apartament din imobil o familie de romani cu doi copii minori, persecutata la sud de Dunare si refugiata in Romania in anul 1947, aflata pe lista comisiei tehnice de aplicare a prevederilor Legii 9/1998.
Mai tarziu, in anul 2001, o alta familie cu probleme locative, de asemenea cu doi copii minori, ce locuia intr-un cort pe malul Begai, a primit contract pe o jumatate dintr-un alt apartament din cladire, in baza unei repartitii acordate Inspectoratului de Stat pentru Persoanele cu Handicap Timisoara.
Dupa alti doi ani, in 2003, o noua familie, cu trei copii, a primit cealalta jumatate de apartament, fiind introdusa de catre executorul judecatoresc dupa evacuarea unor ocupanti abuzivi, domiciliati in Italia(!). Pentru cei cinci, evenimentul la care participau alaturi de executor marca sfarsitul a aproape cinci ani de procese, castigate mai intai impotriva abuzivilor si mai apoi impotriva Primariei Timisoara! Asta, pentru ca, schimbandu-se macazul de la sefii din primarie, juristii acesteia incercasera sa anuleze repartitia facuta Serviciului Roman de Informatii in anul 1998, odata cu contractul de inchiriere semnat in 2000 cu cei doi soti, ofiteri SRI.
Acea tentativa nereusita a primariei fusese primul indiciu ce arata faptul ca Ciuhandu si Orza au transformat imobilul de pe Ion Ghica nr. 1 dintr-un obiectiv locativ, intr-unul imobiliar. Abia aparuse Legea 10/2001 si obiectivele sociale ale Primariei Timisoara, aruncate la cos, fusesera inlocuite cu obiectivele imobiliare ale celor doi.
Despre ceea ce s-a intamplat in 2006 mai trebuie spuse doua lucruri: mai intai, acela ca toate cele trei familii aveau contracte de inchiriere valabile pana in anul 2009. Mai apoi, acela ca la sapte ani de la retrocedare, niciunul dintre apartamentele retrocedate nu este locuit.
Care e soarta lor acum/ Familia de refugiati
Familia refugiata din Bulgaria a fost evacuata prin sentinta judecatoreasca, in anul 2007, la cererea unei persoane din Bucuresti, reprezentata in instanta de catre, cine altul decat fostul sef de cabinet al lui Ciuhandu, devenit avocat dupa plecarea din primarie. Acelasi proaspat avocat, reprezentandu-l pe reclamant, i-a ajutat in acelasi timp si pe parati sa primeasca o alta locuinta de la primarie. Acestia par sa fie multumiti, caci dupa niste ani de convietuire pe Ion Ghica, acum beneficiaza de incalzire centrala, gaz si apa calda curenta.
Familia cu doi copii
Familia ce locuise intr-o jumatate de apartament a plecat in anul 2010 din locuinta, inhibata de teama consecintelor juridice cu care fusese amenintata. Membrii ei s-au dispersat si locuiesc care pe unde. Le este greu, fara indoiala.
Despre ei mai trebuie spus un lucru important: unul dintre membrii familiei, fost elev de gimnaziu la vremea cand din cortul incropit pe malul Begai, familia sa a intrat intr-o locuinta cu geamuri si usi, a fost admis cu media 10 la un liceu de vaza din municipiu. Si-a luat bacalaureatul de asemenea cu nota 10, cazul sau fiind mediatizat, spre mandria parintilor si a profesorilor lui. A intrat la Universitate, si-a luat licenta in stiinte economice cu media 9.70 si apoi s-a specializat in domeniu printr-un master. Acum sade in gazda impreuna cu fratele sau, isi cauta un al doilea job ca sa isi ajute parintii si periodic merge la tara, undeva pa langa Ciacova, unde acestia traiesc. In anul 2009, in numele unei fundatii a unor romani de peste hotare, cineva il amenintase ca daca nu paraseste locuinta, va avea de suferit consecintele unui proces si va plati zeci de milioane de lei cheltuieli de judecata. Si el si ceilalti din familie au cedat si au preferat sa plece decat sa aibe probleme cu justitie.
Familia de ofiteri SRI
Si aici lucrurile au fost planuite sa evolueze similar cazurilor de mai sus. Doar planuite insa, pentru ca avand de-a face cu doi juristi, autorii planului au avut indelungi ezitari cand a fost sa il puna in aplicare, iar cand au incercat, au esuat, cel putin pana la aceasta data. Familia de cadre SRI a avut o soarta cumva mai blanda, in sensul ca incepand din 2006, anul retrocedarii, nu a mai platit chirie nici primariei, dar nici doamnei din Republica Sud-Africana, care incercase sa ii incaseze chiar si fara un contract de inchiriere, dupa care a renuntat si a disparut.
La sapte ani dupa retrocedare, familia inca detine inca acea jumatate de locuinta si desi componentii ei s-au mutat in chirie, o parte din lucruri le-au ramas pe loc. Ei astrapta ca cineva sa informeze vreun factor decizional sau vreo institutie sa se sesizeze. Sau, poate ca asteapta sa ii dea cineva in judecata si sa obtina un titlu executoriu de evacuare, astfel incat, similar familiei din Bulgaria, ei sa poata depune un nou dosar locativ la primarie, la fel ca si in 1998.  Potrivit vecinilor cu care am discutat, sloganul celor doi ofiteri este: “Am intrat in casa cu executorul si nu  vom iesi fara acesta. Traim din doar solda militara, doar cu legea sub perna si stim ce drepturi avem in tara asta”.
Pare insa ca nimeni nu este dornic sa intre in arena si sa deschida o actiune civila de evacuare ca sa ii arunce in strada!


Fostul primar Ciuhandu este invizibil
Un deceniu intreg a fost acuzat ca a tinut la san caracatita ce prinsese primaria in tentacule, aratat cu degetul si indicat ca fiind principalul responsabil pentru ceea ce a devenea municipiul in timpul mandatelor sale. Acum, avand un urias deficit de imagine, se spune ca pana si propria oglinda refuza sa i-o reflecte. Fusese primarul timisorenilor doar formal, lucrurile statusera de fapt cu totul altcumva. Scindarea grupurilor de interese care l-au teleghidat timp de zece ani l-a lasat fara nicio sustinere, acestea sperand sa il poata inlocui si astfel sa isi extinda afacerile dincolo de borna timisoreana. Succesorul sau insa, ales dintre fiii de politruci, este firav si nu va reusi sa le satisfaca.
Fostul vice Orza nu mai este fata mare!
Avand o experienta de mai multi ani in imobiliare, stafeta si binecuvantarea primita de la Ciuhandu, diverse grupuri economice ce il imping de la spate si probabil altele care il trag spre capitala, fostul viceprimar trantit de electori la alegerile locale ar dori sa se odihneasca anii urmatori intr-un fotoliu de deputat.
Prinsese un moment prielnic la inceputul carierei locale si acum doreste sa o poata continua printr-o realizare de proportii. Reproducand cateva slogane propagandistice invatate pe de rost, se imbata zadarnic cu speranta ca va convinge alegatorii. Fiu de aviator militar, nu s-a putut ridica la inaltimea eroicului gest final al parintelui sau. A ales sa invete principiile propagandei si inca toceste la ele.
Pentru ca s-a dedat la josnicii, se teme ca nu va putea ajunge pe dealul parlamentului. Si ca va avea probleme de credibilitate cu cei care il contesta, unii chiar din interiorul ARD.

.

vineri, 11 ianuarie 2013

Biserica Ortodoxa Romana. Razboiul anteriilor


.

Biserica Ortodoxa Romana. Razboiul anteriilor
Saul Beloia, ianuarie 2013


.

.
Am aflat adeseori ca razboaiele purtate in istoria umanitatii au avut de fiecare data in ele, daca nu o motivatie in intregime religioasa, cel putin un sambure religios, iar daca nici asa, atunci cu siguranta implicari religioase pe parcurs ori macar interventii dupa semnarea tratatelor. Trupele au fost dintotdeauna insotite de preoti pentru a se face serviciul divin celor rapusi, iar in ragazurile dintre lupte, acestia au tinut tot timpul legatura cu biserica ramasa in urma. 
Imi vin acum in memorie vechile cruciade, razboiul rozelor, cel de 100 de ani, cel de treizeci de ani, dar in egala masura si revolutia Commonvealth, in care biserica a avut fervente implicari.

Primele colonizari ale lumilor noi s-au facut prin razboaie purtate in numele crucii, colonizatorii fiind deopotriva imbracati in armura si in sutana. Cand statele maritime s-au cristalizat cu sprijinul crucii, civilizatiile de peste mari au fost sortite crestinizarii. Care a fost realizata asa cum se stie – barbatii cu sabia, iar femeile si copiii - cu crucea.

In epoca moderna, aparent fara vreo prea mare sustinere bisericeasca, societatea industriala, gigant energofag dispus sa se autodevoreze daca ramane fara hrana, a demolat zidului Berlinului ca modalitate de acces al civilizatiei occidentale catre pietele orientale de materii prime, inchinate religiei musulmane.

Lupta politica ce se duce in Romania dupa deschiderea granitelor din 1989, este purtata de fapt in numele unor grupuri religioase infiltrate in mediul economic si de acolo in cel politico-administrativ. Perena la rascrucea drumurilor comerciale est-vest si nord-sud, Romania se confrunta de doua mii de ani cu tendintele de hegemonie religioasa din toate cele patru vanturi. Vremelnice victorii si stapaniri in teritoriile romanesti au avut, pe rand, atat ortodoxia traditionala, catolicismul dar si mahomedanismul timpuriu.

Mai recent, au pus mana pe arma si neoprotestantii, care dogmaticii crestine ii opun misiologia derivata din sectologie. Niciodata suficient de puternici pentru a deveni arbitri intre marile blocuri religioase rasaritene si de apus, dar doritori de hrana, si-au urmarit expansiunea casa cu casa, familie cu familie, om cu om. Victorii importante au obtinut cand au trimis credinciosi in parlament si cand, traficandu-si influenta la cancelariile puternice, au primit promisiunea ca, sustinuti de presedintie, vor putea impune primul ministru.   

Disputele recente in legatura cu funeraliile lui Sergiu Nicolaescu aduc noi dovezi in sprijinul celor spuse mai sus. Biserica ortodoxa refuza acordarea serviciului divin la catafalcul celui disparut, familia indoliata forteaza fara succes taria dogmei apoi protesteaza mediatic, iar poporul de pe margine nu intelege nimic, casca gura, se mira si se manifesta cum stie!
Ceea ce am vazut nu a fost decat una dintre sarjele din razboiul prin care unii incearca sa modifice iar altii sa apere un tezaur spiritual. Cei ce vor invinge vor primi drept rasplata o tara.

Toti cei implicati ar nega existenta razboiului daca ar fi intrebati despre existenta lui. Dovada insa ca razboiul  religios se afla in curs o constituie totala lipsa de pe piata publica a oricarei stiri referitoare la ecumenism, deci la lipsa oricarui eveniment de natura a evidentia fratia intre culte. Poate ca ar exista ceva trend-uri de ecumenism, insa neinsemnate si neluate in seama, initiate de cei mici si slabi, care ar dori fratii cu marile religii, asa cum catelul din fabula vrea democratie in raport cu dulaul.

Dupa 1945, pentru a stinge razboiul religios mostenit, ideologia socialista romaneasca a favorizat in mod tacit ortodoxia, dar a tolerat si impus un ecumenism pe jumatate controlat de partid si jumatate sub cel al organelor de militie si securitate. Fireste ca prin controlul statal, mozaicul religios din Romania a fost aranjat potrivit obiectivelor politice si sociale ce promovau unitatea poporului. Lipsa de ecumenism religios a fost etichetata drept tentativa de dezbinare a poporului si prin aceasta s-a impus linistea pe taramul spiritualitatii religioase, iar batalia a fost curmata.   

Dupa 1989, liberalizarea spirituala a redeschis ostilitatile si a oferit unora dintre combatanti posibilitatea de a-si intari pozitia dominanta, iar celorlalti – de a-si lua revansa si averile inapoi. Un intreg arsenal de razboi a fost scos la iveala, destinat in primul rand adjudecarii pietei imobiliare ecleziastice si in al doilea rand, necesar transarii puterii de influenta asupra maselor de deserventi, enoriasi, aderenti si sustinatori. Revansarzii au adus cu ei nepasarea si au refuzat sa adape poporul insetat dupa trecerea prin pustie, ba mai mult, i-au luat si painea de la gura. Ceea ce a facut lumina asupra adevaratelor lor intentii.

Noii jucatori au reinceput ostilitatile mai intai prin gesturi de exhibare cu noi si noi lacasuri de cult - simboluri ale puterii, apoi prin declaratii publice dar mai ales prin mutarea razboaielor in justitie. Cel ce a reusit sa se faca placut magistratului a castigat. In general, in numele democratiei, biserica traditionala a pierdut.

Interesate sau nu, influentate sau nu, capeteniile tarii au dat mana libera capilor bisericii traditionale, dar au interzis armatei sa se amestece in razboi, cu toate ca pe umerii unora dintre slujitori, peste anteriu, a pus epoleti. Serviciile secrete nici atata sprijin nu acorda, cu toate ca directiile de informatii interne din SRI, in primii ani de  dupa infiintarea sa, au invocat atentatul la dreptul de liber serviciu spiritual al cetatenilor. Pentru ca, insa, nimeni nu a putut prognoza vreun castigator definitiv, din start structurilor informative nu li s-a permis sa intervina in razboi. Virgil Magureanu si succesorii nu au facut decat sa repete gestul prin care Iulian Vlad retrasese dispozitivele informative din Piata Palatului, preferand neutralitatea si perspectiva larga asupra celor ce se petreceau.

Ca atare, razboiul se desfasoara pe un front nevazut si din cand in cand publicul afla despre el dar nu il interpreteaza ca atare, aude de cate un armistitiu sau de incheierea unei batalii, de retrocedarea vreunei biserici cu tot cu comunitatea si proprietatile aferente, de caterisirea cate unui deservent sau de sanctificarea altuia.

Violenta razboiului se ridica la nivelul mizei sale - penetrarea la varful structurilor administratiei statului – presedintie, guvern, parlament si de acolo, influentarea politicilor generale.

Iata de ce, infrangerea cu arme politice a neoprotestantilor la alegerile locale din vara si la cele generale din aceasta iarna, a permis Bisericii Ortodoxe Romane sa numeasca primul ministru al Guvernului Romaniei in persoana ginerelui unui important stalp al ortodoxiei banatene. Prin acea victorie s-a reusit transarea conflictului si stabilizarea situatiei din tara pentru perioada cel putin a urmatoarelor cateva legislaturi. Alianta socialistilor cu conservatorii adversari ai formelor fara fond, dar mai ales cu liberalii, singurii care au reusit sa isi pastreze in titulatura partidului cuvantul “national”, pare sa fi ridicat in fata perdantilor un obstacol insurmontabil si sa le fi pecetluit soarta. Ca un facut, sloganele lor electorale in mod subit nu au mai fost preferate de alegatori si candidatii le-au ramas in afara arenei.

Asediul zidurilor de la Cotroceni nu va avea, sub acest aspect cel putin, semnificatii deosebite in urmatorii doi ani, dar, fatidic pentru invinsii din 2012, se va produce cu rezultate deja stiute! Lor le-au mai ramas doar doua sanse inaintea alegerilor prezidentiale: sa il converteasca pe candidatul adversarilor ori sa drapeze un om de-al lor in culoarea acestora si sa il substituie.
Ceea ce pe campul de lupta va fi dificil de realizat fara stirea santinelelor!

miercuri, 9 ianuarie 2013

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 6-a)


.

Din seria “Statul tepar. Eu l-am slujit, iar el ma inseala!”

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 6-a)

CNVM – o imensa structura bugetivora, propusa spre desfiintare

Denumirea de comisie sugereaza un grup de oameni alesi de o autoritate cu sarcina de a face ceva impreuna si de comun acord pentru binele colectiv. O comisie a Parlamentului Romaniei este si mai clar cu ce se poate ocupa. Iata insa ca nepasarea, prostia si lacomia, dar si somnolenta controlului cetatenesc au permis sa se nasca monstri cu zeci de capete si sute de tentacule, hraniti chiar la sanul banului public. Stapani pe banul public, acestia nu numai ca se indestuleaza pe ei insisi, dar ei mai hranesc de la bugetul public si o puzderie de capuse flamande, plescaitoare si dolofane.
Ma voi referi la CNVM, comisie de valori mobiliare aflata sub autoritatea Parlamentului Romaniei.



Ei lucreaza pentru stat, nu pentru populatie
Acolo nu este un simplu grup de oameni pusi sa faca ceva anume. Acolo sunt zeci de grupuri formate din sute de angajati, fiecare cu interese si sarcini specifice, din care unii ling cu pofta cate o felie a banului public, si din cand in cand, ca sa nu le vina greata, arunca felii din acesta peste gard, unde plescaie pofticioase capuse vesnic flamande.
Conducerii CNVM nu ii pasa de popor, ei cand dau socoteala, o dau catorva alesi ai poporului. Poporul este o tagma ce trebuie sa isi plateasca darile si-atat, ca sa aiba comisionarii cu ce sa hraneasca plescaitoarele de dincolo de gard. Conducerea este deasupra tuturor, este transpartinica, are referinte in fata carora paleste orice autoritate din tara. Ea hotaraste ce se face cu banul public, unde se distribuie, cand si cum, ca doar de aia a fost pusa acolo. Ea decide daca banul cetatenesc ramane in tezaur sau se intoarce catre cetatean.

Asa este si in cazul banilor pagubitilor de la FNI. Procesul s-a terminat in 2009 si de atunci comisionarii au reusit sa ii impiedice pe cei 132.000 de pagubiti FNI sa isi recapate propriii lor bani. Nu le-a fost usor, dar au fost sprijuiniti de capusile de dupa gard, carora, in acest scop, li s-au suplimentat ciozvartele si li s-a platit si comisioane de succes.
Sa vedem, pentru curiozitatea publica, cum si din ce este alcatuita o creatura cu asemenea realizari!

Ierarhiile  institutionale
Zeii

Mai intai, un presedinte, doi vicepresedinti si cativa membri constituie Comisia propriu zisa. Ei sunt la nivelul zeilor, au importanta si morga adecvata, au aparat de lucru propriu, ascensoare si masini de serviciu individuale, telefoane scurte pentru legatura cu omologii de la ANAF, Banca Nationala sau celelalte agentii ale statului.

Sub acestia atarna un adevarat etaj al coordonarii fiscale, cu nenumarate ierarhii, care incep cu o sumedenie de inspectori generali si directori generali, un secretar general si un director general executiv, un corp de control si se termina cu o camera arbitrala. Fiecare post are propria organigrama.

Sub acestia atarna etajul directorilor celor sapte directii, controlul intern, centrul de perfectionare si formare profesionala, compartimentul de relatii publice, cel al purtatorului de cuvant si al auditului intern, asimilate directiilor si conduse de directori. De asemenea, fiecare functie are organigrama distincta.

Subiect distinct: Directia Juridica!
Atrage atentia Directia juridica, cea condusa de d-l Eugel Popel. Domnia sa este directorul general executiv din a carui subordine mi-a parvenit minunatia de raspuns in doi peri prin care eram sfatuit sa imi iau gandul de la banii mei. Daca tot am chef sa incerc sa mi-i recapat, sa incerc executarea silita a lui SOV si a celorlalti debitori particulari, intrucat Emil Boc si Ioan Oltean au avut grija sa dea o lege prin care sa mi se ia dreptul sa pun in executare fata de CNVM decizia Inaltei Curti.
Este aceeasi directie juridica ce, constituita la randul ei din trei servicii si sase birouri de juristi, deci cam din 42 de juristi, a cerut sa fie externalizata reprezentarea impotriva impotriva pagubitilor FNI ce au deschis dosare executionale. Acelei directii juridica, cineva i-a aprobat derogarea de la prevederea legala si asa s-a ajuns ca  avocatii pagubitilor sa aiba drept adversari in fata instantei de incuviintare a executarii silite - un cabinet particular de avocati.
Ar trebui sa afle acela ce a aprobat deturnarea banilor, bani multi, mult mai multi decat sumele ce trebuiau platite pagubitilor, sa afle ca banul public trebuie economisit si nu aruncat capuselor plescaitoare si dolofane!

Schema in continuare: Structura de protectie interna!
Ca sa fie ca in filmele cu spioni, pe langa primele doua structuri interne – controlul intern si auditul intern - mai exista si o a treia – protectia interna! Care o fi sarcina deosebita a protectiei interne, avandu-se in vedere ca se subordoneaza direct celor 7-8 membri cocotati in varful CNVM? Ce ar trebui sa aibe de facut angajatii de la biroul de protectie interna, ca sa fie obligati sa dea raportul zilnic direct la varful piramidei, ocolind nenumaratele esaloane dispuse pana acolo pe scara ierarhica?
Sa fie cumva o structura menita a asigura contrainformativ activitatea si personalul CNVM, sau poate doar pe cei 7-8 membri numiti de Parlament? Impotriva cui? Are personalul CNVM inamici? Concurenti? Au dusmani cei sapte-opt comisionari ai parlamentului? Activitatea lor si a angajatilor CNVM are domenii clasificate? 
Imi amintesc ca, ajuns in 1993 intr-o structura teritoriala de protectie interna a unui serviciu secret, dupa ce o viata intreaga lucrasem intr-un alt profil pur si simplu serios, imi aduc aminte ca prima sarcina pe care am primit-o a fost una hazlie ce m-a facut sa rad in hohote! Acuma, doar amintindu-mi de acea sarcina si de morga sefului ce mi-o daduse, de ordinul lui de a consulta doar surse discrete, inca rad cu pofta. Primisem misiunea de a descoperi, in cadrul unei unitati teritoriale, care anume dintre cadrele active detineau masini de fabricatie straina! La patru ani de la deschiderea granitelor, toata lumea, dar si personalul militar incepea sa renunte la autoturismele Dacia si isi cumpara masini de fabricatie straina. Cineva de la conducere a vazut in asta un indiciu de amenintare la adresa securitatii tarii si i-a dat ideea vreunui sef de la Diviziunea de Protectie Interna sa il informeze pe Virgil Magureanu care sunt ofiterii ce se plimba in masini straine si ce marca are fiecare!
De aceea, similitudinea denumirii ma face sa ironizez si biroul de protectie interna din CNVM. Poate personalul acestuia verifica si informeaza cu privire la conduita si relatiile angajatilor, poate face propuneri de indepartare din posturi a celor care palavragind, conduc la desconspirari ale problematicilor fiscale cu care se lucreaza, sau a celor care au relatii apropiate cu presa ori cu persoane aflate in cazierele, evidentele, bazele de date sau indexurile fiscale ale CNVM. Poate fac filaje, interceptari, urmariri, identificari, aidoma unei agentii de detectivi particulari!
Sau poate angajeaza societati de detectivi pentru a executa toate aceste operatiuni! Adica externalizeaza anumite activitati, ca doar sunt la gura lazii cu bani!

Partea de executie
Credeti ca e gata organigrama? As! Mai urmneaza un etaj, cel al sefilor de servicii – vreo 32 la numar! Acestia, fireste, au dedesubtul lor inca un etaj – cel al sefilor de birouri, 64 la numar, iar sub aceasta faraonica piramida, urmeaza etajul functionarilor cu atributii de executie, pe acelasi nivel ierarhic cu secretarele, soferii, pompierii, femeile de serviciu, liftierele, electricienii, mecanicii, paznicii, lacatusii, tamplarii etc, etc, etc.
Una peste alta, aproape 1400 de angajati.

Este fara nicio indoiala ca cea mai mare parte dintre ei fac lucruri utile romanilor in cele 14 sedii din Bucuresti! Cu siguranta fiscalitatea romaneasca nu ar functiona la fel de bine fara contributiile specialistilor care lucreaza la CNVM!

Dar de aici pana la decizia varfului acestei institutii de a refuza sa puna in executare o decizie judecatoreasca definitiva si irevocabila care priveste in mod nemijlocit CNVM, este o cale lunga si greu de inteles!

Doar daca admitem ca rostul comisiei este altul decat cel evidentiat in declaratiile publice ale oficialilor de tot felul! 

.

luni, 7 ianuarie 2013

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 5-a)


.


Din seria “Statul tepar. Eu l-am slujit, iar el ma inseala!”
.

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 5-a)

.
Conducerea CNVM - cercetata de procurori
.



.

.

Ca la CNVM lucrurile sunt necurate o demonstreaza nu doar actele abuzive de blocare a banilor pagubitilor FNI, nu doar raspunsuruile arogante date celor care isi cauta drepturile ce li se cuvin, nu doar bataia de joc fata de banul public prin externalizarea serviciilor juridice in conditiile in care legea interzice aceasta!

Oamenii sistemului
Lucrurile necurate ies la iveala si cand te uiti prin trecutul profesional al celor care, numiti de parlament sa gestioneze valori publice, isi neglijeaza menirea si se pun la dispozitia altor stapanitori, particulari, ce nu mai sunt de data aceasta simle capuse plescaitoare si dolofane, ci adevarate pompe de vid care s-au infiintat anume pentru a suge finantele nationale.  
Slugarnicia fata de capitalul privat a comisionarilor de la CNVM, cu siguranta nicidecum dezinteresata, s-a vazut la lumina zilei cand dupa ce procurorii au luat-o la intrebari pe sefa comisiei Gabriela Anghelache, au pus-o sub invinuire pentru un lung sir de fapte savarsite in calitatea sa de gestionar al banului public.

Hotiile la drumul mare
Surse ce doresc sa isi pastreze anonimatul relateaza cu voce scazuta ca doamna respectiva, cadru didactic respectabil de altminteri la Academia de Studii Economice, a cazut prada tentatiilor venite de pe piata privata de afaceri cu petrol din partea unor grupuri infractionale si a nu numai ca a inchis ochii la furturile din patrimoniul statului, dar a mai si intocmit documente justificative false pentru a acoperi cele petrecute.

Gabriela Anghelache, probabil ulterior scoasa de sub urmarire, nu a fost singura pusa sub acuzare sub invinuirea de sprijinire a unui grup infractional. Odata cu ea, anchetatorii au mai pus sub acuzare si alti angajati din conducere CNVM. Este vorba despre vicepresedintele Paul Miclaus, Victor Eros, comisar general in cadrul aceleasi institutii, amandoi acuzati de favorizarea infractorului si de aderare la un grup infractional organizat. Impreuna cu cei trei a mai fost pusa sub acuzare inca o vicepresedinta a CNVM - Irina Popovici, acuzata de fals intelectual, favorizarea infractorului si aderare la un grup de criminalitate organizata, dar si Elena Albu, sefa Corpului de Control al CNVM, acuzata si ea de favorizarea infractorului.
Despre ce dosar poate fi vorba? Ce grup infractional a putut corupe atatia comisionari ai poporului reprezentat de Parlament? Este vorba de un dosar in care conducerea Rompetrol, formata din Dinu Patriciu, Richard Colin Hart si Phillip Stephenson, a fost acuzata de manipularea bursei de capital in aprilie 2004. Cu acea ocazie, in dosar au fost puse sub invinuire un numar de 19 persoane, cauza fiind deja disjunsa pe masura ce au iesit la iveala noi si noi faptuitori, noi si noi fapte.

Fara concluzii
Acestia sunt oamenii ce au apelat la Emil Boc si Ioan Oltean sa dea o lege care sa blocheze returnarea banilor catre pagubitii FNI. 

duminică, 6 ianuarie 2013

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 4-a)


.


Din seria “Statul tepar. Eu l-am slujit, iar el ma inseala!”

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 4-a)

Acum, cand CNVM a depus armele in fata cererilor indreptatite ale pagubitilor, obligata de titlurile executorii emise de instanta judecatoreasca suprema din Romania, si a inceput sa returneze banii pagubitilor FNI, se impune a se studia putin aceasta agentie a statului.
Nu de alta, dar e bine ca, in folosul viitorimii, sa ramana lucrurile ce nu trebuie sa se mai intample. Acelea  care nu trebuie sa mai stimuleze abuzul statului impotriva cetateanului sau, hotia si furtul din buzunarul celui din urma, indiferent daca mediul politic de la un moment sau altul opteaza pentru un stat social sau pentru un stat potrivnic omului de rand.

Asadar, avem in fata doua imagini pentru doua sigle: cea a FNI si cea a CNVM.
.


.
Simtim deja ca la vederea ambelor sigle avem o strangere in stomac.

Prima imagine o asociem cu statul roman implicat in propaganda “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine”, prin care banii familiei fiecaruia, investiti pentru un trai mai bun, au fost de fapt folositi timp de 10-15 ani.

A doua imagine o asociem tot cu statul roman implicat prin Emil Boc si Ioan Oltean in blocarea acestor bani si in refuzarea platii nu numai de bunavoie, dar chiar si la somatia executorului judecatoresc. Cei doi au dat o lege care sa permita blocarea banilor.

Ambele imagini aduc in atentie titulatura de NATIONAL, parand a 
reprezenta natiunea si a fi imputernicitele sale: FOND NATIONAL si AGENTIE NATIONALA. 
In fapt, ambele imagini induc in eroare.

Entitatile ce se ascund in spatele acestor imagini de sigle nu sunt si nu au fost nationale. Ele nu au fost si nu sunt ale natiunii, nu au fost create de aceasta si nici macar folosite de ea sau in folosul ei. Nici fondul, nici comisia, nu au aparut pe baza unitatii de limba, teritoriu, viata economica și factură psihica ale culturii romanesti.

Le-au creat, condus si folosit strainatatea, ba cea de la rasarit, ba cea de la apus, fie in perioade in care Romania incepea sa isi piarda independenta, fie dupa ce si-a pierdut-o in intregime.

Entitatile ascunse in spatele celor doua imagini de sigla sunt cu totuol si cu totul private si deloc nationale, ele au apartinut doar grupurilor ce le manipuleaza din spate si isi disputa obiectul lor – banii populatiei. Pe de o parte, grupul estic reprezentat de SOV si pe de alta parte grupul de vest, condus de fostul premier.

Disputele est-vest ce inca se resimt pe teritoriul romanesc, razboiul lor la noi acasa, a fost in primul rand pentru pusculitele romanilor. 

S-a stiut ca in 1989 romanii aveau stransi bani buni, isi faceau concedii, isi cumparau masini si mobila in casele cu chirii modice, iar restul il puneau la ciorap.

Primul care a stors bani buni de la romani, in mod cinstit insa, bani contra case, a fost Petre Roman, care le-a oferit sa isi cumpere locuintele la preturi mici. Asa s-a intamplat ca Romania a ajuns tara cu cei mai multi proprietari imobiliari din lume. In 1995, desi Roman plecase de mult de la guvern, si eu mi-am cumparat locuinta cu banii jos, platind trei salarii ale sotiei mele.

Urmatorul care a stors restul agoniselii romanilor au fost Ioan Stoica, prin operatiunea Caritas. Pare ca Stoica a fost marioneta unor grupuri romanesti, in buzunarele carora au ajuns banii a cca 400.000 de romani pagubiti.

Cel din urma ce a poftit la banii romanilor, atarnat la capatul unor sfori trase de peste hotare, a fost SOV. Dupa doar doi ani de la prabusirea zgomotoasa a minciunii Caritas, a demarat afacerea similara FNI avand complice chiar statul ce ar fi trebuit sa ii interzica aparitia. Complicitatea statului a dovedit-o chiar el cand s-a obligat ca prin intermediul Casei de Economii si Consemnatiuni, în cazul falimentului afacerii conduse de SOV, să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial. Dupa patru ani de afaceri facute brat la brat de catre stat si SOV, FNI a fost falimentat, lasand cu ochii in soare alti peste  300.000 de investitori pagubiti.

Nu insa si pe beneficiarii de pe alte meridiane. Aceia si acum isi mai numara banii si se uita catre zona araba, unde spera ca dupa instalarea de guverne marioneta, sa infiinteze noi fonduri “nationale” de investitii.

Cand sforarii din strainatate au pierdut batalia politica in Romania si imediat dupa aceea - si pietele financiare pe care le dominasera copios dupa 1989, si-au abandonat soldatii in mainile adversarilor, lasandu-i sa faca puscarie in temnitele romanesti.

Parea ca s-a terminat cu inselatoria!  Ei, as!
Locul gol a fost rapid ocupat de jucatori noi, bine antrenati, platiti din banul public, deci acoperiti chiar in institutiile financiare ale guvernelor. Sarcina lor era sa produca bani pentru stapanitorii de pretutindeni, fara niciun resentiment. Una din sursele bune au fost sumele pentru despagubirile datorate pagubitilor FNI. Ei sunt bine ascunsi acolo si isi fac bine treaba pentru care au fost angajati.
In fruntea noilor actori si a institutiilor de acoperire au fost pusi oameni de incredere, carora sa nu le pese de suferintele populatiei. Nu a contat ca in momente diferite ale carierei lor, procurorii au apreciat ca unii au savarsit fapte penale si i-au trimis in judecata grupuri-grupuri.

Nu a contat ca presa si justitia a demascat comuniunea lor cu grupuri interesate situate in afara granitelor, straine de dorintele romanilor. 
Nu a contat nimic, ei si-au vazut de afaceri in favoarea stapanilor, multumiti ca primesc de la acestia comisioane grase, camuflate in salarii lunare de zeci de mii de euro, platite cu banii publici proveniti din taxe si impozite. 

.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 3-a)


.


Din seria “Statul tepar. Eu l-am slujit, iar el ma inseala!”


Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 3-a)

.


.

Iata ca si televiziunile tin partea pagubitilor de la FNI care executa silit CNVM pentru a-si recupera sumele de bani investite in urma cu 10-15 ani! 

Televiziunile trec de partea napastuitilor si demasca intarzierile in afectuarea platilor. Mai mult, televiziunile ii determina pe sefii de la AVAS si de la CNVM sa recunoasca faptul ca pana si ultimul investitor isi va recupara banii!  

Cateva zeci de telefoane pe care le-am primit in seara primei zile in care am facut public demersul meu de modificare a Legii 116 din iunie 2011, cea care impiedica finalizarea executarii silite a CNVM de catre pagubitii FNI din dosarul penal 24632/3/2006, mi-au confirmat faptul ca pagubitii, carora statul le este indatorat cu acele sume de bani, sunt atenti la cele ce se intampla cu drepturile lor, adopta atitudini  in consecinta si reactioneaza ca atare!

Este binevenit sprijinul mediatic oferit de un post important de televiziune intr-o emisiune de stiri in care persoane autorizate de la AVAS si de la CNVM au iesit si au anuntat doua lucruri foarte importante, indelung  asteptate:

-          ___ faptul ca sumele de bani cuvenite fiecarui pagubit cresc pe zi ce trece intrucat li se adauga rata inflatiei dar si dobanda aferenta.

-          ___ faptul ca returnarea banilor se va face neintrerupt, pana cand ultimul pagubit va intra in posesia drepturilor ce i se cuvin.

Iata ca la 12 ani dupa prabusirea FNI de catre chiar actionarii sai, la 6 ani de cand Tribunalul Bucuresti a admis cererile investitorilor de a se constitui parti civile in dosarul penal, la trei ani de la obtinerea titlurilor executionale, in sfarsit mass media anunta vestea cea mare: PAGUBITII  ISI  POT  PRIMI BANII !

Trebuie, pentru asta, daca nu si-au permis sa angajeze un avocat, sa trimita o cerere la CNVM, pe strada Foisorului nr. 2 din Bucuresti, astfel incat sa fie luati in evidenta si in ordinea in care vor fi chemati, sa se prezinte la aceasta adresa pentru a fi condusi la casieria unitatii.

Iata ca ani intregi de deznadejde si de asteptare capata astazi o rezolvare fericita!

Iata ca drepturile investitorilor sunt respectate in sfarsit!

Iata ca CNVM isi arata latura sa umana si renunta sa mai indeplineasca ordine ale unora ce s-au opus efectuarii platilor catre pagubiti!

Iata ca s-a facut dreptate!!!

.

vineri, 4 ianuarie 2013

Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 2-a)



Din seria “Statul tepar. Eu l-am slujit, iar el ma inseala!”


Teapa FNI, reeditata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (partea a 2-a)
.


.
Destul de suparat pentru tratamentul abuziv la care am fost supus de catre CNVM in urma reclamatiei pe care o adresasem forului sau tutelar – Parlamentul Romaniei – am decis sa fac ceva  - cu titlu gratuit - pentru aceia dintre pagubitii FNI din dosarul penal 24632/3/2006, deschis la Tribunalul Bucuresti si finalizat la Inalta Curte de Casatie si Justitie in 2009, care au dosare executionale pe rolul instantelor de judecata.

Memoriu catre cei 20 de parlamentari din judetul Timis
Am decis sa le dau o mana de ajutor in sensul de a initia inlaturarea oprelistii pe care Emil Boc si Ioan Oltean au ridicat-o in fata dreptului lor de a-si recupera banii.
Cu alte cuvinte, am conceput in termenii cei mai simpli si mai decenti, un memoriu. Acesta il voi trimite celor 20 de parlamentari din judetul Timis, judet cu 604 pagubiti din care doar 76 au angajat avocat sa ii reprezinte la instantele de incuviintare a executarii silite.
Iata continutul memoriului:

“Ref: Modificarea art.2 al Legii 116 din 15 iunie 2011privind stabilirea unor masuri temporare pentru functionarea AVAS si CNVM

Stimate Domnule Deputat _________

Supun respectuos atentiei Dv si staff-ului tehnic de la cabinetul parlamentar o prevedere legislativa cuprinsa in textul Legii 116 din 15 iunie 2011privind stabilirea unor masuri temporare pentru functionarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului si a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, anume:
„Art. 2, al. 1- Executarea obligatiilor de plata ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) decurgand din creante stabilite prin titluri executorii se asigura doar din sumele ce depasesc 5.000.000 lei, reprezentand media lunara a veniturilor incasate la bugetul C.N.V.M.”
In rezumat:
- Incepand cu data de 21.09.2010, in calitate de investitor/pagubit FNI, detin titlu executoriu impotriva CNVM, atribuit prin Decizia nr. 2098/04.06.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Penala.
- In anul urmator am trecut la executarea silita a CNVM, in vederea recuperarii sumei de 32.000 lei.
- La aceasta data detin dosare executionale la trei instante din Bucuresti, astfel:
-          Judecatoria Sectorul 1  (dosarele executionale ___ si ___)
-          Judecatoria Sectorul 3  (dosarele executionale ___, ___ si ___)
-          Judecatoria Sectorul 4  (dosarele executionale ___, ___ si ___).
- In fiecare dintre cele opt dosare executionale instantele au respins sau vor respinge cererile de poprire pe contul paratei, invocand prevederea de mai sus, dar si latitudinea CNVM de a nu lasa niciodata in cont sume mai mari de 5.000.000 lei, astfel ca din acele surplusuri sa se poata face fie plata creantelor, fie executarea silita a acestora.
Precizare:
Prin decizia nr. 2098/04.06.2009 a ICCJ, titlul a fost atribuit in favoarea unui numar de 132.000 de persoane. Dintre acestea este posibil sa se afle in viata un numar mai mic. Dintre acestia, este posibil sa cunoasca depre existenta titlului un numar si mai mic. Dintre cei ramasi, este posibil sa fi trecut la executarea silita un numar mult mai mic.
Exemplu: in judetul Timis, din cei 604 investitori detinatori ai titlului, 75 sunt decedati si doar 76 au decis sa treaca la executarea silita dupa anul 2009. In judetul Caras Severin, din cei 4640 investitori detinatori de titlu, doar 61 au deschis dosare executionale dupa anul 2010.
In concluzie, recupererea unor sume de bani, mai mici sau mai mari decat cea de 32.000 lei a subsemnatului nu poate fi considerata o povara pentru CNVM, care lunar incaseaza media sumei de 5.000.000 lei.
In consecinta:
Pentru asigurarea dreptului cetatenesc de acces la actul de justitie, este necesara  modificarea art. 2, al. 1 din Legea 116 din 15 iunie 2011, in  sensul  degrevarii  CNVM  de  la  obligatia  plafonului  de  5.000.000  lei.
Fata de cele expuse:
Va rog sa initiati/sprijiniti procesul de modificare al art.2, al.1 din Legea 116 din 15 iunie 2011, astfel incat investitorii FNI sa isi poata intra nestingheriti in drepturi.
Cu neconditionata consideratie,
Timisoara,
Domnului Deputat_________”


Asadar, solicit pentru mine sa se initieze acea masura, dar de ea sa poata beneficia si alti invetitori, care au fost increzatori statul ce a intervenit in colectarea banilor la FNI si a garantat pentru aceasta.
Sigur, eu si cei 20 de parlamentari nu ne cunoastem, dar mi-am dat votul in favoarea a doi dintre domniile lor si acum astept sa isi tina promisiunea facuta alegatorilor – de a le reprezenta si apara interesele.  

Titluri de stat si titluri executorii
Sumele pe care eu le am de recuparat de la CNVM in virtutea unui titlu executoriu nu reprezinta vreun titlu de stat, dar fara indoiala ca are o valoare simbolica similara – este o suma garantata de stat si dispusa de catre o instanta a fi platita catre mine.
De aceea, nu cred ca vor fi atitudini potrivnice memoriului meu, nici prin mass media si nici de alta factura. Cred ca toata lumea doreste sa ramana imaculata imaginea statului ca si garant al emisiunilor de titluri valorice pe care le face periodic, cand de fapt se imprumuta de la cetatenii sai. Sunt sigur ca daca CNVM are o medie lunara de incasari de 5.000.000 RON, in conturile sale se afla si sume in plus, care pot fi platite investitorilor.
Sa retinem ca sumele cuvenite acestora sunt chiar propriii lor bani, ele nu sunt cadouri, prime sau castiguri la loterie. Sunt banii pe care investitorii au socotit necesar sa ii investeasca la un fond de investitii ce se numea NATIONAL, ca si Banca NATIONALA, fond in care statul se implicasee deja – cu siguranta pentru a-si face propriile castiguri din rulaje!

Asadar, diversele comentarii tendentioase de pe margine, conform carora pagubitii sunt platiti din banii poporului etc, etc, sunt pure speculatii fara niciun fundament temeinic.

Intrucat recent am primit consultanta juridica gratuita de la CNVM, in gratioasa  replica sugerez directiei ei juridice ca, pentru a-si limita “pierderile”, sa renunte la serviciile avocatilor particulari platiti gras ca din partea statului, sa isi valorizeze propriii sai consilieri juridici si mai ales, ca sa evite si plata avocatilor pagubitilor dar si a executorilor judecatoresti, SA TREACA NEINTARZIAT LA PLATA SUMELOR DIRECT CATRE PAGUBITII ce nu au trecut inca la executarea silita.

Domnul director Eugen Popel
Ar fi un frumos gest de respect din partea domnului director Eugen Popel, adresat tuturor celor 132.000 de concetateni.
I-am cerut ieri demisia pentru nemultumirea pe care mi-a produs-o. Mi-a trecut supararea si revin. Nu l-am pus eu la conducerea Comisiei si nu il inlatur eu! Are datoria sa ramana acolo pana ce ultimul pagubit va fi despagubit. Si dupa aceea poate sa duca CNVM in structura viitoarei autoritati fiscale de la Banca Nationala.

**********