Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

joi, 26 aprilie 2012

Baza de calcul a CASS pentru pensiile mai mari de 740 de lei: Codul fiscal si deciziile Curtii Constitutionale se bat cap in cap

.
 In momentul de fata, baza de calcul a contributiei la sanatate pentru pensiile care depasesc 740 de lei este reglementata prin doua dispozitii legale care se contrazic.

 Pe de-o parte, Codul fiscal in vigoare stabileste ca procentul de 5,5% al CASS se aplica asupra intregului venit, in cazul pensiilor care depasesc 740 de lei.

Pe de alta parte, deciziile Curtii Constitutionale, publicate recent, stipuleaza un lucru total diferit, si anume ca procentul de 5,5% se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 lei.

 Prin Decizia nr. 223 si Decizia nr. 224 din data de 13 martie 2012, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiilor de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

 Curtea a constatat ca dispozitiile art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii sunt constitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5% se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.

 Deciziile nr. 223 si 224 au fost publicate in Monitorul Oficial, nr. 236 din 18 aprilie 2012.

 Potrivit motivarii CCR, categoria de venituri asupra careia poarta sarcina fiscala - contributia de asigurari de sanatate - sunt veniturile din pensie; sarcina fiscala este stabilita asupra diferentei dintre cuantumul pensiei si suma deductibila de 740 lei, iar prin modalitatea concreta de calcul al acestei sarcini fiscale se ajunge, in privinta tuturor pensiilor, indiferent de cuantumul lor concret, la plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat a cotei de 5,5% aplicata asupra diferentei mentionate si la scutirea totala de la plata contributiei a sumei deductibile de 740 lei.

 Totusi, in momentul de fata exista o prevedere legala cuprinsa in Codul fiscal contrara deciziei magistratilor CCR.

 Codul fiscal a fost modificat in ultimele zile ale anului 2011 prin OUG nr. 125/2011. Actul normativ a modificat, incepand de la 1 ianuarie 2012, art.296 indice 9 din Codul Fiscal. Astfel, in noua varianta a articolului 296 9, aplicabila de la inceputul acestui an, se stabileste ca baza de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate in cazul pensiilor care depasesc 740 lei o reprezinta intregul venit.

 Aceasta prevedere era deci in vigoare si la data la care magistratii CCR au decis ca, pentru pensiile care depasesc 740 de lei, contributia de 5,5% datorata sistemului national de sanatate se aplica numai pentru veniturile care depasesc aceasta suma.

 "In opinia mea, anacronismul poate fi inlaturat doar prin invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.7 din OUG nr.125/2011, prin care a fost modificat art.296 indice 9 din Codul Fiscal", explica avocatul George Alimanescu pe forumul AvocatNet.ro.

 Mai mult decat atat, avocatul atrage atentia ca, in lipsa invocarii exceptiei de neconstitutionalitate si cu privire la acest text de lege, actiunile in instanta pentru restituirea contributiei retinute nelegal sau pentru acordarea de despagubiri egale ca valoare cu aceste retineri are sanse de izbanda doar in ceea ce priveste sumele retinute pana la data de 31 decembrie 2011.

 "Sfatul meu, continua Alimanescu, este ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie invocata in cadrul actiunii reglementata de dispozitiile art.9 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a se asigura o solutionare unitara a cauzei pentru intreaga contributie retinuta nelegal incepand cu 1.01.2011 la zi".

 Avocatul explica mai departe ca cei care vor sa isi obtina in instanta sumele retinute nelegal cu titlu de CASS au la dispozitie doua variante. Astfel, actiunea in judecata poate fi intemeiata pe dispozitiile art. 117 din Codul de procedura fiscala, care se refera la restituiri de sume. Potrivit prevederilor din acest articol, pot fi restituite la cerere unui contribuabil sumele platite in plus fata de obligatia fiscala sau cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.

 Totodata, pensionarii isi mai pot intemeia actiunea din instanta si pe pe dispozitiile art. 8 si 9 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. "Actiunea intemeiata pe dispozitiile art.8 si 9 din Legea nr.554/2004 va avea ca obiect anularea actului administrativ nelegal si acordarea de despagubiri", mai precizeaza George Alimanescu.

 Avocatul este de parere ca, din cele doua tipuri de actiuni, cea intemeiata pe legea contenciosului administrativ are sanse mai mari de reusita pentru ca aceasta actiune ar rezolva problema neretroactivitatii efectelor deciziilor Curtii Constitutionale. Preluare avocatnet.ro .

.

miercuri, 25 aprilie 2012

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE

. CERCETAREA INFORMATIVĂ → reprezintă acţiunea complexă de investigare efectuată cu mijloace şi metode exclusiv informative, în scopul punerii în evidenţă a evenimentelor, faptelor sau stărilor de fapt semnalate ca posibile situaţii de risc şi ameninţare şi al clarificării şi soluţionării problemelor operative adiacente.

 CEREREA DE INFORMAŢII → nevoia de informaţii exprimată într-o manieră punctuală sau sub forma catalogului de întrebări adresat de către organele de exploatare ori de beneficiarii informaţiilor obţinute de serviciile specializate. Catalogul de întrebări, subiecte, teme etc., trebuie reactualizat de la etapă la etapă, în funcţie de evoluţia situaţiei operative interne şi internaţionale.

 CERINŢĂ→ o solicitare generală sau specifică de informaţii făcute de un membru al Comunităţii Informative.

 CERNELURILE SECRETE (SIMPATICE) → soluţii incolore (sau care se decolorează), deci invizibile, cu ajutorul cărora expeditorul scrie un text secret printre rândurile unui text banal şi pe care destinatarul îl face vizibil, folosind un reactiv special, o sursă de căldură sau chiar un aparat optic special. Mesajele scrise cu cerneală secretă sunt, în general, intercalate printre rândurile unei scrisori obişnuite, ale unei cărţi sau ziar, însă, pentru a scăpa de cenzură, uneori, au fost folosiţi şi alţi suporţi: marginile ziarelor, ambalajele unor pachete mici, eşarfe, batiste, etc. Cernelurile secrete trebuie să aibă anumite însuşiri specifice: să fie uşor de folosit; să fie transportabile sub un camuflaj sigur, care să reziste unei examinări superficiale (sub formă de săpun, în sticluţe de apă de toaletă, etc.); o altă calitate este siguranţa, adică dificultatea cu care se confruntă adversarul dacă vrea să le facă vizibile şi nu cunoaşte revelatorul. Cele mai simple cerneluri se revelează prin căldura emanată de o flacără, un fier de călcat, o lentilă solară. Multe cerneluri simple apar ca urmare a tratamentului cu săruri de argint. Cele mai sigure cerneluri necesită aplicarea succesivă, într-o ordine prestabilă, a mai multor reacţiuni. O trăsătură aparte o constituie fiabilitatea, adică posibilitatea unei revelări lizibile chiar şi după un tratament îndelungat sau a unor expuneri la intemperii. O condiţie care ar putea asigura o protecţie a informaţiei scrise, este ca revelarea cernelurilor simpatice să fie ireversibilă. Ireversibilitatea are, pentru procesatorii de corespondenţă, aceleaşi consecinţe ca şi deschiderea neîndemânatică a unui plic: scrisoarea procesată, violată nu mai poate fi repusă în circulaţie. Or, în materie de contraspionaj este recomandat să ai contolul permanent al cazului şi nu este permis să fie întrerup din cauza neştiinţei sau a neglijenţei. Chiar şi atunci când o cerneală secretă are calităţile enumerate, ea nu aduce utilizatorilor săi o securitate absolută, fiind nevoie de mai multe garanţii de securitate. Cel care foloseşte cerneala poate fi depistat uşor, cu atât mai mult cu cât oficiile de control poştal sunt asociate în baza unor protocoale cu structuri specializate care supun corespondenţa interceptată unor analize chimice foarte sofisticate.

 Există diverse modalităţi simple de a constata faptul că o scrisoare a fost violată. Un caz notoriu este cel al controlului corespondenţei cu ajutorul firului de păr. A trimite o scrisoarea lui B. Expeditorul îl avertizează pe destinatar în conţinutul scrisorii că acesta, după lecturare, să fie atent că, la mijlocul paginii, adică exact acolo unde se îndoaie pagina pentru a fi introdusă în plic, se găseşte un fir de păr. Un cenzor inabil va constata că firul de păr nu există şi are părerea că acesta ar fi putut să cadă la deschiderea plicului. Pentru a repara greşeala, cenzorul va pune la loc un fir de păr, după indicaţiile expeditorului, cu intenţia de a repara neglijenţa săvârşită. Când destinatarul constată la primirea plicului că în scrisoare se află un fir de păr, va trage rapid concluzia că scrisoarea a fost violată. .

duminică, 8 aprilie 2012

.










.

Din motive familiale, postarile vor fi oprite o perioada de timp.
Nu intamplator, scurta pauza se suprapune peste zilele sarbatorilor pascale, si de aceea, dorim tuturor celor ce vin pe acest blog, sa se bucure de sanatate si de liniste sufleteasca!

Le amintim sa aprinda o lumina pentru cei stinsi!

Cu pretuire,

Beloia S.

IDENTITATI STRICT SECRETE. PE URMELE LUI PACEPA

.

de Aurel I. Rogojan

.
Dialog cu un om care nu exista

.
Istoria serviciilor secrete de pretutindeni abunda de exemple privind punerea in executare a sentintelor de condamnare la moarte pronuntate de justitie impotriva tradatorilor refugiati pe teritoriul altor state si sub a caror protectie se aflau. Exista, de asemenea, o bogata cazuistica in care tradatorii au fost rapiti si adusi, in colete diplomatice sau in alte modalitati, in tarile pe care le-au tradat, date fiind, pe de o parte, exigentele infaptuirii justitiei, iar, pe de alta parte, interesele serviciiilor de securitate de a clarifica, pana in cele mai mici detalii, circumstantele si consecintele actelor de tradare, precum si pentru a fi de luare aminte celor care ar fi avut intentii sa se puna in slujba unor puteri straine.

Putem vorbi chiar si de un top al serviciilor secrete care si-au facut o regula din prinderea si pedepsirea tradatorilor fugari, denumiti, cu totul impropriu, “defectori”. Asa de exemplu, serviciile speciale israeliene nu concep sa inchida vreun caz de spionaj-tradare fara aducerea in Israel a tradatorului fugar. La fel si in ceea ce priveste recuperarea agentilor proprii condamnati de statele impotriva carora au actionat. Nu conteaza care sunt aceste state. Maiestria cu care au fost concepute operatiunile de inselare a vigilentei protectorilor tradatorilor si ingeniozitatea solutiilor de aducere a vinovatilor in Israel au devenit “suport de curs” in marile scoli de spionaj si contraspionaj ale lumii.

Desigur, cu mult inaintea aparitiei serviciilor israeliene, Ohrana, Ceka, NKVD-ul, K.G.B-ul in Rusia, TEWU in China, au excelat si ele in asemenea operatiuni.

Romania are,la randul ei,o lunga si nefericita experienta a tradarilor de tara,din care,din pacate, nu s-au desprins inca suficiente concluzii si invataminte pentru prezent si viitorime.
In Centrala Serviciului Extern al Securitatii a existat un Grup Operativ Special de Actiune Acoperita Externa, care avea misiunea pregatirii punerii in aplicare a sentintelor definitive de condamnare la moarte, pronuntate de justitie.
Ofiterii care au facut parte din acest grup au identitatile strict secrete. Ei sunt “oameni care nu exista”. Prilejul de a avea astfel de interlocutori este cu totul exceptional. In cele ce urmeaza, vom prezenta dialogurile avute cu “un om care nu exista”.
Asemenea tuturor cazurilor de "oameni care nu exista" si interlocutorul nostru a fost acoperit cu mai multe nume de cod, dintre care a ales, pentru a se prezenta cititorilor, pe cel mai preferat : "Tiberiu Cenadeanu".

A.R.: - Domnule Tiberiu Cenadeanu, in a doua jumatate a anilor `8o stiu ca v-ati ocupat incidental si de o reevaluare a situatiei tradatorilor Romaniei aflati sub protectia puterilor straine, pentru ai caror arginti si-au incalcat juramantul de credinta. Ati inaintat atunci sefului Departamentului Securitatii Statului si un "album" cu cei in cauza. Mai retineti care era numarul lor si in ce interval de timp savarsisera actele de tradare ?
T.C. : - Da… Erau cateva zeci de tradatori, din randul fostilor cetateni romani care, aflandu-se in interes de stat in alte tari, “au trecut de partea inamicului”. Lumea era atunci divizata in doua sisteme politice si doua aliante militare, situate pe pozitii ireconciliabile, fiecare dintre parti calificand astfel asemenea fapte. Perioada avuta in vedere incepea in anii`50 si se incheia cu cel mai recent caz de tradare.

A.R. : - Din ce categorii de ocupatii proveneau tradatorii ?
T.C.: - Aveam o ierarhie a prioritatilor de care ne ocupam cu precadere. Personalitati publice importante din domenii strategice, fosti conducatori de institutii, cercetatori, inalti ofiteri din armata, asa zisi detasati in ministerele si sectoarele economice in legatura cu apararea, care au fost racolati de servicii de spionaj pentru a intra in posesia secretelor detinute. Ponderea nu era reprezentata, asa cum s-a incercat a se acredita, de fosti ofiteri din Serviciul Extern al Securitatii. Aceasta categorie nu detinea cele mari secrete, din care puterile straine sa obtina avantaje strategice, economice ori tehnico-stiintifice.Consecintele tradarii lor se limitau, cel mai adesea, la operatiunile in care erau introdusi si un eventual impact politic, cum a fost cazul lui Pacepa.

A.R.: - Dosarul operatiunii de urmarire a tradatorilor fugari pe care l-ati prezentat era actualizat si sistematizat, cu memorandumuri cronologice cat mai exacte cu putinta, ceea ce demonstra ca situatia lor era relativ binecunoscuta. In pofida acestei realitati, din cate imi aduc aminte, nu retin sa se fi pus in executare nici-o sentinta de condamnare de la moarte si nici nu a fost adus in tara vreun tradator.
T.C.:- Ati retinut corect.

A.R.:- Atunci cum trebuie inteles acel impresionant efort informativ ( si nu numai !) de a-i urmari, in conditii uneori foarte grele si riscante, fara a face ceea ce alte servicii nu ar fi ezitat ?
T.C.:- Nu-i urmaream pentru punerea in aplicare a sentintelor ori pentru a-i rapi si aduce clandestin in tara. Obiectivul imediat vizat era protectia personalului misiunilor permamente ori a delegatiilor Romaniei in strainatate impotriva eventualelor incercari de a actiona impotriva lor. In situatii speciale determinate, respectiv vizite de nivel inalt ale oficialilor romani – seful statului sau primul ministru- se colabora cu autoritatile tarilor respective. Noi le ceream nominal ca cei in cauza sa fie “asigurati” pe timpul prezentei delegatiei oficiale, iar sefii politiei ori ai serviciilor de securitate ne garantau ca nu vor ajunge nici macar in preajma spatiilor securizate.

A.R.: - Exista, totusi, afirmatii privind atentate, angajari de mercenari ai mortii, rapiri… Cazul fostului capitan Serban, in Elvetia, membri ai emigratiei romane anticomuniste…
T.C.: - Dumneavoastra cam stiti cum au stat lucrurile… sau cele mai multe dintre ele.

A.R.:- Principial, da. Dar de la principii la practica, mai pot interveni si necunoscute. Realitatile din New Jersey sau New South Wales raportate nivelelor ierarhice superioare, treceau prin mai multe filtre de gandire, fiecare incercand, inainte de a raporta, sa intuiasca de ce i se cere sa raporteze, ce stie “seful mare”, de intreaba chiar de acea chestiune. Mentalitatea aceasta tine de natura umana, este in “firea lucrurilor”, asa ca o marja a distorsiunii realitatilor trebuie prezumata.
T.C.: - Au fost doua maniere de abordarea a operatiunii de control asupra tradatorilor fugari. Prima: pana la tradarea lui Pacepa, cel care a si coordonat operatiunea pana in monmentul in care a dezertat si si-a vandut tara si onoarea. A doua: dupa evaluarea tradarii lui Pacepa si, mai nuantat, cand Tudor Postelnicu l-a determinat pe generalul Plesita, iar acesta a incercat – cu consecinte nefericite pentru el, in primul rand, sa “dinamizeze” monitorizarea statica si sa dea unele semnale, cum ca “mana lunga a revolutiei i-ar ajunge pe tradatori oriunde s-ar alfa ei”. Asa cum pe Trotki l-a ajuns in Mexic. Plesita nu s-a gandit la modul serios sa faca asa ceva, dar in 1988 se inregistrasera, statistic, cele mai multe dezertari si tradar din radul ofiterilor aflati in misiuni externe, in numar de opt. In contextul respectiv, a apreciat ca trebuie sa potentializeze pericolul si sa obtina rezultatul dorit prin exercitiul amenintarii, nu al actiunii propriu zise. El s-a laudat, dupa 1990, mult si necontrolat pe aceasta tema, ca si cum inca nu si-ar fi iesit din rol. Asta a facut rau in planul perceptiei publice, mai putin avizate… Va trebui sa aducem lamuririle necesare. Trebuie retinut ca nici-o persoana nu a fost rapita si nici-o sentinta de condamnare la moarte nu s-a pus in aplicare.
Pacepa a conceput controlul tradatorilor fugari ca baza a aplicarii solutiei finale, dar nu a obtinut acceptul lui Nicolae Ceusescu, care a pus mai presus interesele politice majore, respectiv crearea, mentinerea si consolidarea relatiilor bilaterale. Ceausescu realiza valorea simbolica a acelor sentinte capitale, care stigmatizau si serveau de lectie in interior, dar nu s-a gandit niciodata sa pericliteze raporturile diplomatice ale Romaniei de dragul aplicarii legalitatii socialiste fata de un nemernic tradator. Acesta este purul adevar.

A.R.:- Este de presupus ca asemenea operatiuni nu lasau indicii care sa implice statul roman…
T.C.:- Daca victimele erau romani nu se putea sa nu apara banuieli.

A.R.:- Au existat versiuni privind disparitia lui Pacepa si substituirea sa cu o "fantoma", iar cu privire la disparitie, de asemenea, erau acreditate mai multe posibilitati: ascundere definitiva, moarte, rapire de catre rusi etc.
T.C.:- Unele din aceste versiuni erau parte a operatiunii de protectie. Exista o "dublura" Pacepa, care este, in realitate personajul activ, cu aparitii relativ frecvente in spatiul comunicarii publice. Pacepa, cel real, a fost foarte putin folosit si in elaborarea, de exemplu, a cartii “Orizonturi rosii”. Altfel, nu pot fi explicate numeroasele inexactitati, care pot fi sesizate cu usurinta si pe care persoane implicate de relatarile sale le combat. Ori, Pacepa nu ar fi acceptat sa riste credibilitatea spuselor sale pe seama unor afirmatii gratuite. O parte a debriefing-ului realizat pe parcursul catorva ani, impreuna cu date specifice obtinute din alte surse, a fost incredintata unor redactori de serviciu ai “departamentului de razboi politic”, care continua sa lucreze sub identitatea lui Pacepa.

A.R.: - Memorandumul monitorizarii lui Pacepa era impresionant... Lasa impresia ca ati ajuns foarte aproape de el.
T.C. :- Inca nu pot sa spun cat de aproape, dar am ajuns foarte aproape si am ramas in "ariergarda" lui pana in ultimul moment...
Acum, dupa trecerea anilor realizez cat de riscanta a fost operatiunea si cu ce pericole ne-am confruntat. Am simtit, adeseori, in coasta noastra, dispozitivul de protectie pe care K.G.B-ul il asigurau lui Pacepa, cunoscut fiind ca rusii au aflat de intentia pe care Ceausescu o avea la un moment dat, de a pune sentinta de condamnare in aplicare. Carlos a fost convocat de legaturile sale superioare de la la Moscova, unde i s-a cerut sa nu execute sentinta… Carlos a negat ca ar fi fost angajat de Ceausescu. Rusii, totusi, au insistat sa nu dea curs vreunei propuneri in acest sens, daca va fi solicitat din partea lui Ceausescu sau de altcineva.

A.R.:- Stiu ca ati patruns in dispozitivul interior de securitate de la domiciul lui Pacepa. Puteti sa oferiti niste detalii ?
T.C.:- Ne-a reusit o operatiunea de infiltrare, sub steag strain, de toata frumusetea. Pacepa facuse candva un important serviciu lui Tito, livrandu-i niste opozanti din R.F.Germania,pe care i-a atras la Bucuresti… Asa ca am exploatat acest fapt si o croata, Maria Iskra din Rijeka, cu bune si inalte recomandari, a ajuns menajera lui Pacepa. Din acel moment, am avut constant informatii din imediata apropierea tintei.
Apoi, un agent dublu romano-rus, pentru a acredita ideea ca doar Securitatea l-ar urmari pe Pacepa, a transmis legaturii sale din Romania unele informatii despre locul unde se afla Pacepa ( Arlington –Vienna ) si fotografii ale Mariei Iskra in incinta resedintei lui Pacepa. Ar fi urmat, apoi, ca Maria Iskra sa fie contactata ca din partea Securitatii Romaniei si cu documentatia respectiva sa-i informeze pe americani despre pregatirile avansate privind lichidarea lui Pacepa… Bizar sau nu, aceleasi informatii si fotografii le-am primit si din sursa americana, careprobabil anterior le-a dat K.G.B-ului si de la K.G.B au ajuns la noi. A fost un “joc operativ”, caruia a trebuit sa-i contrapunem suficiente masuri de aparare fata de riscurile la care eram expusi.
Spre sfarsitul anilor `80 , Maria Iskra s-a repatriat. Aceleasi surse au facut sa ne parvina adresa ei din Jugoslavia, unde putea fi contactata.

A.R.: - Credeau ca...
T.C.: -Au crezut degeaba.

A.R.:-Cu privire la noile identitati si fizionomii ale lui Pacepa ati avut in analiza si evaluare mai multe versiuni, iar prin eliminare ati ajuns la ipoteza de lucru care…
T.C.:…Care ne-a facilitat patrunderea in spatiul securizat asigurat de americani. Si acolo, surpriza cea mare a fost sa constatam ca altii, care erau interesati in protejarea si nu lichidarea lui Pacepa, ne-o luasera deja inainte si-l supravegheau mult mai strict. Din acel moment, noi am inteles ceea ce trebuia si am evaluat si riscurile.

A.R.:- Ati abandonat ?
T.C.:-Nu chiar, dar trebuia sa evitam alte surprize ce ne puteau fi pregatite.

A.R.:- A dorit Ceausescu moartea lui Pacepa ?
T.C.: Teoretic, da. Voia ca Pacepa sa simta permament pericolul. Practic nu ar fi ingaduit-o, fiindca avea inteligenta politica si realiza consecintele. Lui Ceausescu i-a fost teama, la un moment dat ca, daca nu este omul lor, rusii l-ar putea lichida ,ca sa se arunce vina pe el.

A.R. : A fost omul rusilor de la inceput si de ei nu putea scapa.
T.C. : Da, el a fost orientat in alegerea carierei de catre prietenii sovietici ai tatalui sau. Concret, un militant al Cominternului a intervenit pentru angajarea in Securitate, deoarece, initial, fusese respins pe motiv de dosar. Tatal sau lucrase la reprezentanta Ford in Romania, iar juniorul Pacepa activase in YMCA ( “Asociatia Tinerilor Crestini”, cunoscuta si ca “Organizatia Amicii S.U.A”). Aceste antecedente i-a facut pe unii sa creada ca Pacepa era al americanilor. Fals.
Ulterior, rusii l-au ajutat sa promoveze in ierarhia spionajului, fara a avea aplicatie pentru domeniu. A lucrat nemijlocit, in tara si afara, cu inalti ofiteri ai spionajului sovietic. Este de presupus ca americanii nu l-au crezut, daca a afirmat altceva.
Nu trebuie sa mai existe vreun dubiu ca Pacepa a lucrat in Romania pentru K.G.B. si am sa expun cateva argumente in acest sens :
• In 1978, in urma unui control efectuat de generalul Alexandru Danescu, succesorul lui Doicaru la conducerea Directiei Generale de Informatii Externe, s-au descoperit mari delapidari coordonate de Pacepa si cativa acoliti ai sai pusi cu totii pe capatuiala. Ceausescu urma sa-l destitue pe Pacepa si sa-l defere justitie militare. Pentru a-l salva, K.G.B-ul a regizat dezertarea si predarea la americani;
• Ca dovada ca Pacepa, la data tradarii, nu era recrutat de americani, pledeaza, printre altele, lipsa sistemului de legatura cu C.I.A., prin care sa se realizeze recuperarea in caz de pericol. Dupa ce s-a deplasat oficial in R.F. Germania, recurgand la o inselatorie - pretextul tratativelor cu Concernul Fokker pentru avionul mediu-curier - Pacepa l-a contactat pe Rolf Spitra, un agent dublu, al sau si al Serviciului de Informatii al U.S. Army, pentru trupele dislocate in R.F.G., caruia i-a cerut sa-l puna in legatura cu partea americana, ceea ce s-a si intamplat. Daca era deja agent al C.I.A., atunci trebuia sa aiba un sistem de legatura prin care sa-si cheme ofiterul de caz la contact. Asa cum se practica, orice agent secret, mai cu seama unul de valoare, aflat in “teritoriul inamic” este dotat cu cu un”plan de actiune pentru salvare in caz de pericol”;
• In R.F. Germania, Pacepa “s-a predat” la o baza militara a S.U.A., oferindu-si serviciile de tradator unei agentii rivale C.I.A, “Defense Intelligence Army”. Din nou, daca Pacepa era deja agentul americanilor, trebuia ca ofiterul de legatura sa vina sa-l preia de la baza, ceea ce nu s-a intamplat. A fost, in schimb, adus urgent la baza atasatul aero al Ambasadei S.U.A la Bucuresti, care il cunostea pe Pacepa de la activitatile protocolare oficiale, pentru a-l identifica pe proaspatul tradator si a confirma ca “este un peste mare”. Dupa identificare, atasatul si o garda de puscasi marini l-au insotit pe Pacepa in avionul care l-a depus la Baza militara aeriana Andrews din proximitatea Washingtonului.


A.R.:- In S.U.A. ati fost numai pe urmele lui Pacepa sau si a dublurilor sale ?
T.C.:- La un moment dat, urmaream trei obiective, dintre care unul era, fara sa stim cine, Pacepa. Apoi, am reusit sa-l alegem, dar pentru deruta nu i-am lasat nici pe ceilalti doi.

A.R.: - Cine realiza supravegherea?
T.C. : - Un lant de detectivi profesionisti, mercenari internationali, angajati sub diferite ptetexte, folosindu-ne de mai multe “steaguri straine”

A.R. : - Si care puteau sa si…
T.C. : - … Cu tariful corespunzator, imediat.

A.R..: - Daca nu ma insel, Dana Pacepa si sotul ei, sculptorul Radu Damaceanu, nu s-au bucurat de o prea buna primire din partea lui Pacepa…
T.C. : - Fac o desvaluire a unui fapt pana azi inedit. La un moment dat, li s-a permis Danei si sotului ei sa mearga in S.U.A. S-au intors dupa doua saptamani… Dezamagiti. Ei ar fi motivat ca “tata a fost de nerecunoscut (… ) ne-a cerut sa ne gasim de lucru, sa nu stam pe capul lui …”
Daca Pacepa ar fi fost ce se afirma, americanii l-ar fi rasplatit regeste si copii nu-i erau o povara.

A.R. :- Ati afirmat ca ati fost pe urmele lui Pacepa, pana in ultimul moment. Cand a fost acel “ ultim moment “ ?
T.C. : - Cand Pacepa, cel real, nu a mai aparut, dupa o spitalizare de cca. sase luni. Daca nu a murit, probabil a ajuns si el unde s-a retras, si intru cele vesnice, tovarasul general-maior Kim Philby, Erou al U.R.S.S.

A.R. : - Dar generalul Pacepa, cel reabilitat si pensionar al statului roman…
T.C. : - …Un om care nu exista !

*******************

“ Fisa privind pe tradatorul Pacepa Mihai -extras-

- Nascut la 28 octombrie 1928 in Bucuresti
- Origine sociala : muncitoreasca
– Casatorit, un copil
- Studii: Facultatea de Chimie Industriala
- Profesia de baza: inginer chimist
- Cunoste limbile straine germana si franceza
- Incadrat in Ministerul de Interne la 19 februarie 1951 cu gradul de sublocotenent
- Parintii: tatal a fost tinichigiu exclus din partid in 1949 pentru atitudine nejusta fata de muncitori si ca a fost omul patronului la atelierele '' Leonida''; a decedat in 1952
- Mama casnica, neincadrata politric, a decedat in 1953

A tradat in 28 iulie 1978 cand se afla in misiune in RF Germania, de unde a fost dus in SUA si anchetat de CIA. In prezent se afla in protectia CIA care il foloseste pentru: organizarea de provocari si actiuni dusmanoase impotriva RS Romania.
Detinem informatii ca la oferta unei firme ( edituri ) americane coordonata de CIA isi pregateste publicarea memoriilor in schimbul sumei de 250000 de dolari.
Dupa tradare a fost supus unei operatii estetice, poarta barba si mustati tunse scurt.
Domiciliaza sub identitatea de Paul Montaigne in apropierea Washingtonului, cartier Convington Heed. 1800 Rupert av. Mc Clean, intr-o zona locuita si de cadre CIA. Poseda un imobil cu doua nivele prevazut cu sisteme de avertizare - alarmare si are paza permanenta la aceasta.
Foloseste autoturismul cu nr. Va-UKP-980.
Ca menajera personala este folosita numita Iskra Maria, de origine iugoslava, angajata CIA care este dirijata de regula si spre alti tradatori romani ( Horodica, Nicola, Rauta).
Cu sentinta nr. 52 din 17 august 1978 a Tribunalului Suprem - Sectia Militara a fost condamnat la moarte si confiscarea totala a averii.
Este in atentia Compartimentului special, nou constituit, pentru a se aplica hotararea judecatoreasca.”

(Din fisa personala a generalului Ion Mihai Pacepa, realizata de Centrul de Informatii Externe, noiembrie 1981).

.

ASIGURAREA DREPTULUI LA PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ŞI LIBERA CIRCULAŢIE A ACESTORA ÎN ACTIVITATEA AGENTIILOR DE DETECTIVI. 2

.



de Liviu Gaitan

1. Furnizorii de servicii internet
În scopul administrării sistemului lor de computere, furnizorii de servicii internet colectează o mare cantitate de date cu caracter personal. S-ar părea că persoanelor/firmelor care intră sub incidenţa Directivei 95/46/EC nu le este permisă utilizarea serviciilor internet ale furnizorilor care au centre în state ce nu dispun de un nivel de protecţie adecvat.

2. E-mail-urile
Transmiterea unui e-mail, simplu sau cu document ataşat, va fi guvernată de definiţia „prelucrării datelor cu caracter personal” (art. 2). Numai transmiterea unui e-mail de „o persoană fizică în timpul activităţii sale pur personale sau casnice” nu va intra sub incidenţa scopului Directivei.
Perspectiva Directivei asupra problemelor legate de e-mail nu sunt deloc clare, existând obstacole jurisdicţionale privind aplicarea sa persoanelor care primesc e-mail-uri în afara spaţiului Uniunii Europene.

3. Faxurile
Faxurile primite prin computer într-un stat terţ vor intra sub incidenţa prevederilor Directivei, putând fi supuse aceluiaşi tratament ca şi e-mail-urile. Din această perspectivă, un document trimis prin metoda tradiţională (telefon care are încorporat şi echipament de fax) şi imprimat pe hârtie, va fi supus reglementărilor Directivei 95/46/EC numai dacă face parte sau urmează a face parte dintr-un sistem de fişiere, definit de art. 2 lit. c.

4. Sistemele de plată
Efectuarea plăţilor în formă electronică pune problema utilizării suplimentare sau secundare a datelor cu caracter personal, după ce aceastea au ieşit în mod legal de pe teritoriul U.E. Dacă o persoană de pe teritoriul U.E. doreşte să facă o plată către un stat terţ, numele celui care plăteşte, numărul contului şi mărimea tranzacţiei trebuie transferate în afara teritoriului U.E. Banca clientului poate transfera astfel de date, deoarece sunt „necesare pentru executarea unui contract între un destinatar şi un operator” (art. 26, parag. 1, lit. b).
Banca poate transfera către alte bănci din interiorul UE informaţii privind plata, care includ date cu caracter personal. Aceste bănci pot transfera aceste date în afara UE, deoarece transferul poate fi „necesar pentru închiderea sau executarea unui contract încheiat în interesul subiectului datelor” (art. 26 parag. 1, lit. c).

5. Laptop-urile
Laptop-urile deţinute de oamenii de afaceri care călătoresc sunt susceptibile a deţine date cu caracter personal. Prin urmare, transportarea unor asemenea laptop-uri de pe teritoriul statelor membre UE către state terţe care nu dispun de un nivel adecvat de protecţie va viola prevederile Directivei. O persoană care oferă altei persoane o carte de vizită, în principiu nu va avea obiecţii pentru ca acea carte de vizită să fie păstrată în laptop-ul acelei persoane.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru listele de participanti la diverse conferinte internaţionale. În aceste condiţii, persoanele vizate sunt susceptibile de a-şi fi dat acordul pentru prelucrarea datelor. Este discutabil dacă derogarea de la art. 25, inclusă în art. 26, parag. 1 (dacă persoanele vizate şi-au dat în mod clar acordul) poate fi aplicată în acest caz.

.

joi, 5 aprilie 2012

GERMANIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI.

.
OBIECTIVELE Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţie - BFV

Obiectivele Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei sunt, desigur, multiple, sarcina centrală o constituie spionajul. O întrebare pentru anul 1993 a fost „dacă este cazul ca interesul BFV să se extindă şi asupra criminalităţii organizate”. Oricum, după unificare, câmpul operaţional al Serviciului a crescut, în prezent fiind urmariti informativ şi foştii agenţi şi ofiţeri ai Ministerului pentru Securitatea Statului din fosta RDG. Au fost demascaţi 800 de agenţi STASI până în 1992, iar dosarele lor au fost trimise Procuraturii Federale Generale. Se înregistrează o amploare a sarcinilor, în urma apariţiei crescânde a extremiştilor de dreapta şi a persoanelor care au o aversiune împotriva străinilor.

Naţionalismul ofensiv şi violent ar putea deveni, în locul comunismului, obiectivul principal al contraspionajului. Este posibil ca, pentru a nu intra in somaj, contraspionajul german insusi sa fi stimulat aparitia gruparilor neonaziste si in felul acesta sa isi fi creat front de lucru – metoda de altfel intalnita adeseori fie in Europa fie pe continentele apropiate. De altfel, încă din decembrie 1991, cele două sarcini -supravegherea extremismului de dreapta şi supravegherea terorismului de stânga - au intrat în obiectivele de bază ale instituţiei.

În consecinţă, supravegherea străinilor care au tangenţă cu astfel de grupări, precum şi activităţile de spionaj -preponderent economic şi tehnico-ştiinţific - constituie principale direcţii de acţiune ale BFV-ului.

Fiind organizată pe landuri, în plan teritorial, oficiul BFV din Berlin se confruntă cu probleme deosebite, apreciindu-se că aici se află centrul spionajului rus, deosebit de activ în culegerea de informaţii din domeniul economic, sub acoperire economica, în care lucrează foşti agenţi KGB şi STASI.


SERVICIUL DE CONTRASPIONAJ MILITAR (MAD)


• SERVICIUL DE CONTRASPIONAJ MILITAR (MAD) îşi are sediul într-o cazarmă din Koln. Are 1.800 angajaţi şi un buget anual de 180 milioane euro. MAD a fost înfiinţat în 1956 (când s-a alcătuit BUNDESWEHR-ul ca "Serviciu pentru securitate", de către viitorul şef ND, colonel în Marele Stat Major, GERHARD WESSEL.
Obiectivele MAD constau în contraspionajul militar, protecţia împotriva destabilizării armatei şi verificările de securitate ale persoanelor care deţin secrete.

Arhiva serviciilor secrete este actualmente adăpostită în Berlin,într-o vilă din WASSERKAFERSTEIG 1, unde înainte vreme s-a aflat centrala GESTAPO-ului de interceptare a telefoanelor. După 49 ani de la terminarea războiului, "BERLIN DOCUMENT CENTER" (BDC) a fost predat, de către americani, Arhivei Federale Germane.

"Bijuteria" arhivei o constituie cartoteca centrală a membrilor NSDAP, pe care în 1945 soldaţii au descoperit-o într-o fabrică de hârtie de lângă Miinchen. Se adaugă dosarele personale a peste 300.000 membri SS şi 550.000 membri SA. Autorităţile germane şi americane au negociat în legătură cu predarea documentelor încă din anii '50. Pentru orice eventualitate, americanii au dus la Washington o copie a documentelor microfilmate. Conform declaraţiilor lui TILMAN KOOPS, purtătorul de cuvânt al Arhivei Federale, BDC, urmează a fi transferat în Lichtenfeld, într-o fostă bază militară americană - ANDREW BARRACKS. Acolo vor fi depozitaţi 11 km de documente BDC.

Se subordonează Ministerului Federal al Apărării, fiind organul specializat cu asigurarea protecţiei contrainformative a personalului militar al armatei germane.


OFICIUL FEDERAL AL POLIŢIEI CRIMINALE - BKA

• OFICIUL FEDERAL AL POLIŢIEI CRIMINALE (BKA)se subordonează Ministerului Federal de Interne şi poate culege informaţii şi efectua investigaţii privind delicvenţa juvenilă, crima organizată, spionaj, terorism, numai cu mandate emise de Procurorul General.

Dispune de oficii în fiecare land, dar are oficii şi în străinătate unde lucrează un numar de 79 de persoane, preconizându-se o extindere a acestora.
Conform unor date făcute publice, se are în vedere o reorganizare, care vizează stabilitatea obiectivelor centrale, sporirea eficienţei şi utilizarea optimă a resurselor, fără a se pune problema reducerii de personal.
Coordonarea serviciilor secrete germane se realizează de către un ministru de stat din Cancelaria Federală, anume desemnat de către Cancelar.


OFICIUL FEDERAL PENTRU SECURITATE INFORMATICĂ (BSI)

• OFICIUL FEDERAL PENTRU SECURITATE INFORMATICĂ (BSI) a fost creat în 1990, având sediul central în BONN - MEHLEM. Are un buget de peste 65 milioane euro anual.
Responsabilităţile sale sunt axate în principal pe:
- evaluarea riscurilor pentru securitate în exploatarea sistemelor informatice de către organele de informaţii;
- dezvoltarea criteriilor de procedură şi de materiale pentru testarea securităţii sistemelor informatice;
- avizarea infrastructurii informatice şi logistice destinate a fi utilizate pentru materialele solicitate de către institutiile de stat sau private ce lucrează pe un mandat oficial;
- sprijin tehnic acordat diferitelor organe oficiale în
selectarea si achizitionarea echipamentelor informatice;
- sprijin acordat organelor de poliţie şi BFV-ului în
materie de antiterorism şi contraspionaj;
- evaluarea sistemelor informatice existente şi eliberarea certificatelor de securitate.

.

ASIGURAREA DREPTULUI LA PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ŞI LIBERA CIRCULAŢIE A ACESTORA ÎN ACTIVITATEA AGENTIILOR DE DETECTIVI PARTICULARI. 1

.



Liviu Gaitan

Procesul de continuă dezvoltare tehnologică din ultimele decenii, inclusiv prin amploarea utilizării internetului la scară mondială, a reprezentat o modalitate de apropiere între culturi foarte diferite şi a permis realizarea unei multitudini de operaţiuni prin mijloace electronice. Odată cu dezvoltarea acestui proces s-a pus însă şi problema protejării drepturilor persoanelor ale căror date sunt folosite în cadrul operaţiunilor sus amintite, astfel încât necesitatea folosirii unor mijloace tehnice să nu le încalce viaţa privată.

În ciuda atenţiei acordate în ultimii ani intimităţii, nu există totuşi un acord deplin asupra semnificaţiei exacte a termenului. Potrivit specialiştilor David Banisav şi lui Simon Davies, intimitatea are cel puţin patru semnificaţii:
- intimitatea informaţiei, implicând stabilirea de reguli privind colectarea şi utilizarea datelor cu caracter personal;
- intimitatea fizică, privind protecţia fizică a persoanelor împotriva imixiunilor;
- intimitatea comunicaţiilor, care acoperă securitatea şi intimitatea corespondentei poştale şi electronice, a telefonului şi a altor forme de comunicatie;
- intimitatea teritorială, privind stabilirea de limite pentru amestecul în sfera casnică sau în altele, precum locul de muncă sau spaţiul public.

În ultimii ani, a fost recunoscută existenţa unui nou tip de intimitate: intimitatea relaţională – dreptul de a nu fi contactat de companii în scop de marketing. Se poate observa cu uşurinţă că numai unele dintre aceste aspecte au legătură cu protectia datelor. În consecinţă, pentru abordarea noastră este util doar conceptul numit în mod obişnuit „intimitatea informaţiei”.

În descrierea elementelor de bază privind intimitatea informatiei întâlnim aproape aceleaşi dificultăţi ca şi în cazul definirii intimităţii. În viziunea lui Alan Westin, care a încercat să definească în general intimitatea informaţiei, aceasta reprezintă: „revendicarea indivizilor, a grupurilor sau a instituţiilor de a stabili când, cum şi în ce măsură informaţia care îi priveşte este comunicată altora.”
Potrivit părerii exprimate de expertul Simona Şandru, o definitie mai largă a intimităţii informaţiei creşte posibilitatea ca acest concept să cuprindă noile tehnologii a căror evoluţie este mai rapidă decât capacitatea de reglementare juridică. Tocmai din acest motiv, definiţia din 1967 a lui Alan Westin a rămas valabilă, în timp ce toate celelalte au eşuat.

În prezent, este din ce în ce mai dificil să se asigure protejarea intimităţii şi, în special, intimitatea informaţiei ca valoare. La nivel global există termeni privind violarea intimităţii din cauza creşterii puterii şi a vitezei tehnologiei informaţiei. Interventiile în spaţiul privat sau potenţialul invadării acestuia au crescut.

Dincolo de aspectele evidente, alte evoluţii importante contribuie la invadarea intimităţii, cum ar fi globalizarea, care înlătură limitele geografice ale fluxului de date cu caracter personal.

Într-o perioadă în care tehnologia informatică oferă guvernelor şi organizaţiilor din sectorul privat capacitatea de a realiza o supraveghere în masă a oamenilor obişnuiţi, intimitatea a devenit o garantie esentială a tuturor drepturilor individuale.

Procesul de adoptare a legilor privind protectia datelor în statele europene a fost accelerat de anumite acorduri internaţionale sau regionale în acest domeniu.
În 1980, Comitetul de Miniştri al OCDE a elaborat „Ghidul pentru protecţia intimităţii şi a circulaţiei transfrotaliere de date cu caracter personal”.

Ghidul defineşte anumiţi termeni, cum ar fi:
- operator de date: o entitate care, conform legilor interne, este competentă pentru a decide asupra comportamentului şi utilizării datelor cu caracter personal, indiferent dacă aceste date sunt sau nu colectate, stocate, prelucrate sau diseminate de această entitate sau de un alt agent în activitatea sa;
- date cu caracter personal: orice informaţie legată de un individ identificat sau identificabil;
- circulaţia transfrontalieră a datelor cu caracter personal: mişcările de date cu caracter personal dincolo de graniţele naţionale.

În aprilie 1985, miniştrii OCDE au adoptat Declaraţia privind circulaţia transfrontalieră a datelor care se referă la aspectele politice privind circulaţia de date cu caracter personal dincolo de graniţele naţionale (circulaţia de date şi informaţii privind activităţi comerciale, schimbul de date între companii, servicii de informaţii computerizate, schimburi ştiinţifice şi tehnologice).

Directiva 95 / 46 / EC privind protecţia indivizilor cu privire la prelucrarea de date cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date aprobată la 24 octombrie 1995, încearcă să realizeze o legătură între un drept fundamental şi funcţionarea pieţei comune. Aceasta este prima directivă comunitară care a avut scopul expres de a proteja drepturile fundamentale ale indivizilor in statele membre.

Din cauza schimbărilor privind tehnologiile informaţiei, Directiva 95 / 46 / EC nu este foarte bine adaptată realităţilor prezente ale circulaţiei informaţiei. Întrucât există multe situaţii controversate în privinţa aplicării prevederilor Directivei 95 / 46 / EC, vom comenta numai aspectele care pot afecta punerea ei în practică.

.

miercuri, 4 aprilie 2012

FEMEI CELEBRE DIN LUMEA SPIONAJULUI. TIMISOREANCA MARIA BALAN

.


de col (r) Stef Marian

Asa cum este firesc, doar in rare situatii se cunoaste identitatea spionilor, iar activitatea acestora ramane multa vreme in umbra fara a se sti cu exactitate cum au reusit sa atinga performante de cea mai mare insemnatate pentru tara lui. Aceste persoane deosebite sub multiple aspecte legate de caliatile lor native identificate si cultivate de catre un specialist al domeniului, puterea de penetrare a mediilor de interes informativ, cunoscatori ai artelor disimularii si manipularii, detinatori ai unei culturi generale vaste, permanent cultivata si alimentata, adesea dezavuate de cei “invinsi”, marcate de un patriotism autentic, acestea sunt eroii anonimi ai tarii lor, fata de care niciodata tara lor nu se poate recompensa.

Asa este si cazul MARIEI BALAN, femeia ca a facut sa se zguduie Comandamentul Corpului 7 Armata austro-ungara si operatiunile militare ale Corpului 7 Armata austro-ungara, precum si Rezidenta serviciului de informatii si contrainformatii (Kundschaftstelle) al armatei austro-ungare, ce functionau la Timisoara in timpul Primului Razboi Mondial (1914 – 1918).

MARIA BALAN, nascuta in 1895 in Varset, Republica Serbia, s-a facut repede remarcata de catre ofiterii din comandamentele austro-ungare si germane din Timisoara, dornici de aventuri galante si de a intra in gratiile frumoasei femei, prezenta nelipsita din saloanele garnizoanei de pe Bega.

MARIA BALAN, a fost recrutata de un ofiter de politie de siguranta ce activa in cadrul Directiunii Politiei si Sigurantei Generale din Ministerul de Interne al Regatului Romaniei, in iunie 1914, devenind “agentul B9”, cu o activitate informativa prodigioasa. A furnizat informatii de maxima importanta despre fortele militare austro-ungare, dipunerea acestora si planurile lor de actiune, strategiile militare preconizate impotriva Romaniei, precum si date referitoare la aspectele economice si politice privind Imperiul Austro-Ungar. Informatiile obtinute de “agentul B9” erau transmise Directiei Sigurantei Generale a statului din Ministerul de Interne al Romaniei si Sectiei a II a Marelui Stat Major din Ministerul de Razboi al Romaniei, ulterior catre Marele Cartier General Roman, format in 1916, dupa intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial. Valorificarea informatiilor s-a facut in folosul Romaniei si al Serbiei in perioada Primului Razboi Mondial.

Replierea politicii Romaniei in contextul evenimentelor vremii, preintampinarea angajarii tarii in operatiuni perdante precum si dejucarea strategiilor militare ale Corpului 7 Armata Austro-Ungare, au fost de natura a atrage atentia contraspionajului austro-ungar si a celui german, care a investit sume importante pentru identificarea persoanei capabile sa furnizeze informatii atat de precise autoritatilor romane. La Bucuresti, Serviciul de informatii german si cel austro-ungar au reusit sa o identifice pe MARIA BALAN, care se afla permanent in anturajul ofiterilor germani si austrieci incartiruiti la Timisoara. Suspiciunile initiale s-au confirmat in urma masurilor de intoxicare initiate de serviciile de informatii german si austriac, conducand la masuri de arestare a MARIEI BALAN.

Aceasta a fost judecata de un tribunal militar si condamnata la moarte prin spanzurare.
Desi pana atunci s-a acordat gratierea tuturor condamnatilor la moarte, autoritatile austro-ungare au refuzat gratierea in cazul MARIEI BALAN, hotararea acestora de a indeplini executia evidentiind enormul prejudiciu adus intereselor imperiului de catre aceasta remarcabila spioana.

In zorii zilei in care era programata executia MARIEI BALAN, aceasta a reusit sa evadeze in urma unei operatiuni indraznete, organizate de serviciul secret roman si profesionist executate, asa cum au apreciat chiar austriecii. Evadarea a fost confirmata ulterior. MARIA BALAN a trecut clandestin frontiera roman-austro-ungare si a juns la Bucuresti, bucurandu-se de o mare popularitate.

Activitatea agentului B9 nu a trecut neobservata in Europa vremii, fapt intens comentat si mediatizat. Cotidianul “PARIS SOIR” a asemuit-o cu celebra dansatoare Mata Hari, numind-o “faimoasa MARIA BALAN, regina spionajului”.

Un alt cotidian din perioada interbelica, comentand activitatea de spionaj a MARIEI BALAN, a pecizat ca “planurile serviciului de spionaj al Vienei erau dejucate de o spioana desavarsita.”

04.04.2012
Timisoara


.

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE

.


CĂUTAREA INFORMAŢIILOR → proces primar ce implică orientarea efortului informativ, pe baza unor criterii prestabilite, spre locuri, medii, probleme şi domenii în care pot fi decelate ameninţările la adresa securităţii naţionale, inclusiv asupra actualilor ori posibililor vectori, a preocupărilor şi formelor lor de manifestare contrare intereselor naţionale.


CĂUTAREA PRIN GUNOAIE → termen care descrie căutarea unor informaţii valoroase prin deşeurile aruncate de o companie (adesea într-o pubelă din afara firmei, expusă).
Cantitatea de informaţii referitoare la o „ţintă” este uluitoare.
Agenţiile de spionaj, recurg de mulţi ani la această metodă. Spionii sunt mai puţin mofturoşi când ceva de valoare poate fi împachetat alături de coji de banane şi zaţ de cafea, ziare şi liste de cumpărături. În special că obţinerea informaţiilor în acest fel este lipsită de pericole.
Cazul lui ALDRICH HAZEM AMES, arestat in anul 1994 sub acuzaţia de spionaj în favoarea Federaţiei Ruse, este semnificativ în sprijinul celor susţinute mai sus. Pe lângă supravegherea operativă şi folosirea mijloacelor tehnice speciale de interceptare a legăturilor telefonice, a convorbirilor din imobilul în care locuia, precum şi a legăturilor prin calculator, grupa comună de investigare CIA – FBI, în mod legendat, a ridicat şi cercetat periodic gunoaiele ce proveneau de la familia ALDRICH. Această activitate a adus dovada că spionul era activ prin descoperirea unei notiţe, scrise de acesta, din care reieşea stabilirea unei întâlniri în a treia ţară.

CÂRTIŢĂ → termen generic folosit pentru desemnarea unui agent infiltrat, plasat sau recrutat în interiorul serviciului de informaţii advers sau în structura altei instituţii guvernamentale ţintă.
Sensul acestui termen implică o penetrare profundă, calculată cu grijă, în structurile de bază ale unui oponent, fiind unic pentru meseria spionajului.
De obicei, o operaţiune de penetrare are un scop dublu. Mai întâi, este menită să pătrundă în structurile superioare ale inamicului pentru a-i cunoaşte secretele şi a descoperi ce gândeşte şi ce plănuieşte. Al doilea scop, constă în inducerea în eroare a părţii adverse, fie determinându-1 să-şi direcţioneze eronat forţele, fie ascunzându-i adevăratul scop al acţiunii. Totuşi, ca un labirint în expansiune, acest al doilea scop poate implica niveluri multiple de dezinformare în interiorul altor dezinformări, până când ambiguitatea devine o ceaţă deasă.

CENTRALĂ → denumire generică a organului specializat care conduce şi coordonează activitatea şi buna desfăşurare a întregii munci de căutare şi valorificare a informaţiilor pe diferite profile.


CENTRU DE INTERCEPTARE RADIO (pe unde scurte) → element de cercetare radio destinat interceptării emisiunilor radio ale inamicului. Este constituit din forţe şi mijloace radioelectronice.

CENTRUL DE ANALIZĂ ŞI DECIZIE → se constituie conceptual, din persoane cu funcţii importante în cadrul unei anumite structuri informative, care participă nemijlocit la analiza situaţiei, evaluarea informaţiilor şi luarea deciziei.
În unele situaţii, un astfel de Centru sau Comandament se constituie, la ordin, pentru coordonarea activităţii într-o acţiune derulată la nivel zonal sau naţional, un eveniment ce poate genera implicaţii în planul securităţii naţionale sau pe anumite tematici informative ordonate.

CENTRUL DE COORDONARE OPERATIVĂ ANTITERORISTĂ (CCOA) → este structura organizatorico-funcţională ce asigură continuitatea şi coerenţă funcţionării sistemului de legătură ce articulează componentele Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului.

CENTRUL DE SURSE DESCHISE → structură specializată în cadrul SRI care asigură:
- selectarea, evaluarea şi procesarea analistică a datelor relevante din surse deschise interne şi externe în vederea obţinerii informaţiilor relevante din pentru securitatea naţionala a României;
- identificarea anticipativă şi analizarea provocărilor şi oportunităţilor strategice pentru promovarea intereselor de securitate ale statului român;
- analiza proceselor şi tendinţelor pe termen mediu şi lung, care au consecinţe directe asupra susţinerii intereselor strategice ale României şi aliaţilor săi;
- contribuţia la dezvoltarea analizelor integrate din surse deschise şi secrete, care contribuie la evaluarea stării de securitate a României şi la susţinerea intereselor ţării noastre în plan european şi euro-atlantic;
- cooperarea în domeniul OSINT cu parteneri externi, precum şi sprijinirea dezvoltării acestei componente la nivelul cooperării în cadrul UE şi NATO;
- contribuţia la dezvoltarea culturii de securitate şi a comunicării instituţionale în cadrul comunităţii naţionale de informaţii.
Principalele priorităţii în cadrul Centrului de surse deschise sunt axate pe îmbunătăţirea celor două componente de avertizare, respectiv analiză, pe dezvoltarea expertizei multidisciplinare pe palierele de diagnoză şi prognoză specifice analizei în domeniul securităţii, precum şi pe extinderea cooperării în domeniul OSINT cu alte structuri şi instituţii interne şi externe, precum şi cu parteneri din societatea civilă.

CENTRUL OPERAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE CRIZĂ → structură specializată, reprezentând principalul instrument al executivului, pentru cunoaşterea, monitorizarea şi evaluarea situaţiei, promovarea deciziilor adoptate şi conducerea operaţională a structurilor implicate în desfăşurarea de acţiuni nominalizate în planurile pentru situaţii de criză, în conformitatea cu legislaţia unui stat.

CENTRUL NAŢIONAL CYBERINT → are misiunea asigurării capabilităţilor de prevenire, protecţie, reacţie şi management al consecinţelor în situaţia unor atacuri cibernetice. Centrul oferă platforma de colaborare a instituţiilor din cadrul sistemului de securitate naţională cu responsabilităţi în domeniu şi interfaţă de cooperare cu structurile similare din cadrul NATO.

.

marți, 3 aprilie 2012

Ce patesti daca scrii nefavorabil despre Curtea Constitutionala?

.


de Saul Beloia
.
Stimati corespondenti, prieteni, membri ai familiei, o vreme (scurta, sper eu) nu veti mai primi scrisori de la mine prin posta electronica!

Motivul este acela ca la doua zile dupa ce, la 1 aprilie v-am anuntat postarea pe blogul http://www.detectivsauinvestigatorprivat.blogspot.com/ a unui text de o oarecare sensibilitate pentru Curtea Constitutionala, de fapt, dupa ce l-am invocat pe Ceausescu si i-am cerut sa invie ca sa vada ca si altii ofera pansionarilor 38 de lei fara a fi huiduiti din piata, functia de trimitere de la adresa mea de posta electronica de la Yahoo.com – s-a “defectat” si nici pana astazi, 4 aprilie nu imi permite sa trimit scrisori.

Defectiunea apare pentru prima oara in cei 9 ani de cand folosesc posta electronica.
Este drept ca imi pot deschide scrisorile primite, le pot parcurge, le pot sterge, dar nu le pot retransmite si mai mult - nu pot initia trimiteri primare. Am verificat volumul de scrisori existente in lista de send, am facut curat, am verificat si nivelul inbox-ului, am facut curat si acolo, la fel am procedat si in lista de trash si in cea de draft, crezand, in naivitatea mea, ca este un neajuns pur tehnic, determinat de volumul mare al traficului meu de corespondenta. As, nu acestea erau motivele blocarii

Acum pot spune ca este intr-adevar un neajuns tehnic dar care nu a aparut pur si simplu, ci dupa ce articolul meu si-a produs efectul, deranjand pe cineva – nici nu are importanta pe cine!

Nu voi discuta aici despre dreptul meu la intimitatea informaţiei, implicând stabilirea de reguli privind colectarea şi utilizarea datelor mele cu caracter personal, despre intimitatea mea fizică, privind protecţia împotriva imixiunilor, despre intimitatea comunicaţiilor mele, care acoperă securitatea şi intimitatea corespondentei mele poştale şi electronice, a telefonului şi a altor forme de comunicatie sau despre intimitatea mea teritorială, privind stabilirea de limite pentru amestecul în sfera locuintei mele sau a altora pe care le folosesc, precum locul meu de muncă sau spaţiul public in care ma misc.
Acestor subiecte le voi dedica alte spatii de comunicare virtuala.

Trag nadejdea ca pasul urmator nu va fi sa mi se viruseze blogul, asa cum s-a mai intamplat nu de mult si cu un alt jurnalist timisoarean, profesor de istorie, ce tot scria zeflemitor despre un anume Rilu Trilu din municipiu, ci sa imi fie repus in functie dreptul meu de a trimite scrisori prin reteaua Internet.

Trag nadejdea ca persoanele deranjate de cele scrise de mine isi vor face timp sa realizeze ca nu sunt potrivit pentru a mi se baga pumnul in gura din mai multe motive, din care eu invoc unul singur – de curand mi-am facut o lucrare stomatologica noua!

.

luni, 2 aprilie 2012

Telefonul mobil, redutabilul 007 al ultimilor ani. 2

.



Cine si cum ne intercepteaza telefonul?

Institutiile cu atributii in securitatea nationala, in baza unui mandat judecatoresc, recurg la interceptarea telefoanelor. Modalitatea este extrem de simpla deoarece fiecare operator de telefonie/comunicatii este obligat prin lege sa puna la dispozitia acestor institutii echipamentele pentru interceptare. Tehnic, se cloneaza cartela; intr-un fel, in retea mai apare un telefon care inregistreaza tot ce se opereaza de pe telefonul-tinta. Nu se produce niciun zgomot de fond, nu are ecou, nu poate fi depistat prin absolut nicio metoda si cu niciun aparat.
Accentuez acest lucru pentru ca sunt foarte multi "specialisti" sau persoane cu "acces inalt" care, pentru o anumita suma de bani, pretind ca pot verifica daca telefonul este ascultat – acestia nu sunt decat impostori si vand doar iluzii. Prin aceasta medoda de interceptare telefonul spionat furnizeaza toate informatiile prezentate mai sus, atat cele active, cat si cele pasive, fiind cea mai complexa metoda.

Cum sa ne ferim? Raspunsul este simplu – sa nu incalcam Legea securitatii natonale. Daca totusi gandim ca au mai existat si abuzuri si vrem sa fim protejati, avem o singura solutie: stam departe de telefonul nostru mobil in momentele pe care ni le dorim sigure. Ca solutii de urgenta putem scoate acumulatorul si cartela sau putem seta telefonul pe modul "avion" sau putem folosi un jamper care blocheaza semnalul telefonului. Pentru moment s-ar putea sa nu fim interceptati, dar vom crea cu siguranta o alarma in "sistem" si astfel vom motiva o monitorizare mult mai complexa pentru ca se presupune ca planuim cine stie ce atentat... Oricum, solutia cea mai la indemana ramane aceea de a lasa telefonul cat mai departe de locul intalnirii (la cel putin 500 m), daca avem de rezolvat sau vorbit ceva delicat.

Din pacate, persoane interesate pot achizitiona si folosi in mod ilegal aparatura de interceptare, in general de la companii din China, Rusia si Israel, cu sume cuprinse intre cateva mii de euro si sute de mii de euro. Performantele tehnice sunt in functie de marimea facturii si se apropie de cele ale statului.

Din punct de vedere legal, aceasta aparatura se vinde doar institutiilor cu atributii in domeniul securitatii nationale. Trebuie stiut insa ca, in general, vanzatorii accepta copii ale documentelor de identificare ale cumparatorului, fiind interesati in primul rand in a-si vinde marfa, si nu in a verifica autenticitatea documentelor. Adica orice persoana care cunoaste “sistemul” poate sa editeze in photoshop orice document si apoi sa-si achizitioneze dispozitivul tehnic de care are nevoie. Astfel, aparatura de interceptare ajunge in biroul unei companii sau persoane interesate in spionarea telefoanelor. Cine detine astfel de aparatura poate avea acces la telefonul cui doreste intr-un mod cu totul ilegal. Din pacate, noi nu ne putem apara in niciun fel in fata unor astfel de practici. (va urma)

preluare http://www.finantistii.ro, Ioan Florin Todea
.

Lustrarea. Modul cum s-a acţionat în planul deconspirării Securităţilor şi lustrării cadrelor şi colaboratorilor in tari est-europene

.



Liviu Gaitan


România este singura ţară ex-comunistă europeană care poartă prin Justiţie mii de cadre de informaţii şi persoane care au sprijinit activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, pentru a se constata că, chipurile, au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului prin activităţi informativ-operative desfăşurate în perioada comunistă. Cu privire la lucrătorii serviciilor secrete şi de securitate, ca şi reţeaua de informaţii, în statele cu adevărat democrate nu se folosesc epitete denigratoare, profund jignitoare şi nedrepte cu conotaţii vinovate ca în România postdecembristă: securist, turnător, delator, oameni de nimic, infractor şi altele.

In Polonia, una dintre ţările cu atitudinea cea mai radicală în această problemă, deconspirarea colaboratorilor Securităţii s-a produs printr-o acţiune ilegală a Institutului memoriei naţionale (I.P.N.), administratorul bazei de date a poliţiei secrete comuniste, care, în 2005, a publicat pe Internet 160.000 de nume, lista de arhivă nefăcând distincţie între colaboratorii şi adversarii regimului. În absenţa datelor de identificare, „lista lui Wildstein”, cum a fost numită după numele jurnalistului Bronislaw Wildstein, care şi-a asumat publicarea ei, nu a făcut decât să bulverseze societatea poloneză. În ce priveşte acţiunile în justiţie, în baza Legii lustraţiei din 1997 acestea au vizat doar persoanele cu anumite demnităţi care erau suspectate că depuneau declaraţii neconforme cu realitatea privind colaborarea cu organele de securitate a statului în baza prevederilor Legii lustraţiei din 1998, ori refuzau să depună asemenea declaraţii. În anul 2007 s-a renunţat la această practică, întrucât un nou proiect al Legii lustraţiei, care se dorea mai radical, a fost declarat neconstituţional.

În Cehia, Institutul pentru studiul regimurilor totalitare permite oricărei persoane să aibă acces la fişierele serviciilor secrete. În paralel, din iniţiative private, au fost postate pe Internet diferite liste cu nume ale lucrătorilor şi colaboratorilor poliţiei secrete, dar şi al persoanelor urmărite.
Primul demers de acest gen l-a făcut directorul cotidianului „Lidove Noviny”care a publicat, în 1992, o asemenea listă, cunoscută sub numele de lista Cibulka, atrăgând atenţia că în baza datelor conţinute este greu de făcut diferenţa între duşman şi colaborator. În iulie 2009, acelaşi ziar anunţa publicarea a mai multe mii de nume de către fostul disident Stanislav Penc, care consideră că „Institutul monopolizează interpretarea istoriei, disimulează informaţiile şi nu face publice decât afacerile susceptibile a place celor mulţi”. În justiţie au fost acţionaţi doar 12 ofiţeri, prin prisma legislaţiei în vigoare înainte de 1989, fără a se obţine vreo condamnare. Politicienii s-au orientat către o modalitate de sancţionare rapidă şi în afara sferei penalului, respectiv lustraţia. Prin lege, unele categorii de ofiţeri şi colaboratori au fost excluşi de la deţinerea unei game de funcţii publice, fără a-i împiedica să candideze la alegeri.

În Ungaria, s-a înfiinţat un institut însărcinat cu analiza trecutului comunist, numit „Comisia Kenedi”, după numele directorului său, sociologul şi vechiul disident Janos Kenedi. Acest om a urmărit cu consecvenţă două obiective: publicarea numelor vechilor ofiţeri şi agenţi secreţi comunişti şi deschiderea arhivelor pentru public. Dar nu a primit prea multe documente sub motivaţie că multe dintre ele au fost distruse între anii 1989-1995 sau pentru că Ministrul de Interne a refuzat accesul la o parte din arhive. Clasa politică ungară nu a avut aceeaşi dorinţă, ca în alte ţări, pentru deschiderea arhivelor, iar atitudinea faţă de ofiţerii de informaţii a fost şi mai moderată, cei mai mulţi fiind menţinuţi în serviciile secrete, cu excepţia unora care au deţinut funcţii de conducere înainte de 1989.
În ce priveşte lustraţia, lista funcţiilor oficiale supuse verificării sub raportul legăturii dintre deţinătorii acestora cu poliţia secretă comunistă a fost mai largă sau mai restrânsă, în funcţie de politica partidelor aflate la putere. Legea lustraţiei a produs efecte până în anul 2004.

În Bulgaria, acţiunile de deconspirare şi lustrare a fostelor cadre de informaţii şi a colaboratorilor Securităţii au fost şi mai restrânse.

Exceptie a facut Germania, care dupa reîntregirea paşnică cu teritoriul fostei RDG, a intrat în posesia arhivei secrete a STASI (care a scăpat de intrarea in custodia Rusiei), si, datorită presiunilor interesate ale guvernanţilor şi opiniei publice, s-au facut publice toate evidentele, actul fiind asimilat Comisiei Gauck.

Concluzionand, considerăm că ar fi momentul ca, la nivelul clasei politice, să se reanalizeze sistemul de deconspirare a Securităţii, care a ajuns la cote paroxistice, unice în tot arealul fost comunist central şi est-european. Aceste abuzuri se produc atât faţă de foşti ofiţeri de informaţii, cât şi asupra colaboratorilor Serviciului naţional de informaţii din perioada comunistă. Şi unii, şi alţii sunt hotărâţi să-şi apere onoarea şi dreptatea prin toate modalităţile legale care le stau la dispoziţie, inclusiv prin apelarea la instanţele juridice internaţionale privind drepturile omului.

Timisoara, 2 aprilie 2012

.

duminică, 1 aprilie 2012

Pensiile militare de stat fata cu Curtea Constitutionala

.



de Saul Beloia

Dupa data de 1 ianuarie 2012, generalii de justitie Puskas Zoltan, Benke Karoly, Acsinte Gaspar, Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc si Ion Predescu, au desfasurat o intensa activitate pe taramul judecarii exceptiilor de neconstitutionalitate ale art.1 din Legea 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. Exceptii de altfel legitim ridicate de catre mai multe instante din tara dar si de catre foste cadre militare nemultumite de valul de diminuari ale drepturilor lor banesti, cu legea in mana, de catre casele de pensii sectoriale.

Trebuie spus ca de fapt, activitatea intensa a celor cativa demnitari ai statului roman a fost atent concentrata in sensul respingerii de-a valma, fara niciun discernamant, a tuturor exceptiilor ridicate din tara, ei demonstrand inca o data, fara niciun dubiu, ca exercitarea profesiei lor se face cu telefonul la ureche, potrivit dictarilor de la cabinetele unificate din Cotroceni, Victoria si Parlament.

Iata mai jos cele cinci respingeri facute ca pe banda rulanta, care vor afecta zeci de mii de cadre militare in Romania anilor ce vor veni:

Decizia nr. 58/2012 din 26/01/2012, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 121 din 17/02/2012, referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) si alin. (2), precum si art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.

Decizia nr. 47/2012 din 24/01/2012, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 141 din 02/03/2012, referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.

Decizia nr. 46/2012 din 24/01/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 152 din 07/03/2012, referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor

Decizia nr. 42/2012 din 24/01/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 164 din 13/03/2012, referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) si b), art. 3 alin. (1) si (2), art. 4 alin. (1) lit. a) si alin. (2), precum si ale art. 5 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.

Decizia nr. 105/2012 din 09/02/2012 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 163 din 13.03.2012, referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor.

Toate cele cinci decizii sunt definitive si general obligatorii!

Totusi, ce spune acel articol 1 din Legea 119/2010, atat de contestat din toate directiile si cu atata indarjire aparat de catre cei cativa mareti slujitori ai legii?

Iata continutul art. 1 din Legea 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
(...) „Art. 1. Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si Alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular;
e) pensiile de serviciu ale functionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputatilor si senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curtii de Conturi.(...)”.

Se observa cu usurinta ce categorii profesionale sunt vizate spre discriminare si sunt cuprinse in aceasta lista dar mai ales - care sunt pensionarii exceptati si protejati!
Aceste cateva randuri au produs prejudicii banesti la un numar de 875.296 pensionari din categoriile prevazute de la litera „a” la litera „h”! In treacat trebuie spus ca presa, atenta sa nu afecteze imaginea magistratilor curtii, nu a scos o vorba despre cele cinci decizii.

Iata insa ca la scurt timp, dupa ce samavolniciile au inceput sa iasa la iveala si dupa ce opinia publica a inteles ca emitentilor nu le pasa de soarta a aproape un milion de concetateni ce au pierdut sume cuprinse intre 200 si 2200 RON, aceiasi judecatori, temandu-se ca lumea ii va huidui din nou si va aduce pe tapet subiectul numirii lor pe criterii politice, s-au gandit sa isi spele imaginea destul de prafuita si sa faca un gest de parada.

Pentru aceasta, de fata cu televiziunile pupatoare de dorsale de la putere, cei ce se simteau cu musca pe caciula au dat o decizie prin care incearca in mod jalnic sa demonstreze ca ei de fapt sunt impartiali si dau si decizii favorabile pensionarilor.

Printr-un comunicat de presa abil aruncat pe piata si ridicat in slavi si indelung comentat de observatori, analisti, economisti si jurnalisti apropiati puterii, se anunta ca „ Cu unanimitate de voturi, Curtea a constatat că dispozițiile art.259 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei”.

Sa fim bine intelesi: pensionarii vor primi inapoi cate 5,5 lei pentru fiecare 100 de lei pensie incasata, pana la plafonul de 740 lei, bani retinuti abuziv de casele de pensii sectoriale. Cine a incasat pensie de 740 lei, va primi inapoi, esalonat fireste, 38 lei.
Curata impartialitate! Curata dragoste fata de semeni! Bravo lor, judecatorilor!
Mai intai se ia din pensie cate o treime si apoi se dau inapoi 38 de lei!
Ceausescule, trezeste-te, metoda brevetata de tine este insusita fara rusine si fara sa ti se plateasca drepturi de autor!

.

Telefonul mobil, redutabilul 007 al ultimilor ani.1

.


preluare http://www.finantistii.ro, Ioan Florin Todea

Si cel mai scump telefon din lume poate fi interceptat, perioada razboiului rece a apus de mult, spionii nu mai salveaza planeta si nici nu mai creeaza tensiuni intre tari. Interesant este ca au disparut si literatura de specialitate, comentariile asupra unor intamplari reale, cartile, emisiunile TV, chiar si filmele de spionaj. Ultimul deceniu pare sa fi plasat arta spionajului intr-un con de umbra sau de dezinteres sau sa o fi facut atat de performanta incat sa depaseasca puterea noastra de intelegere si perceptie

Cu toate acestea, nu suntem naivi sa credem ca nu suntem spionati, poate mai mult ca niciodata. Dar de catre cine? Au ajuns spionii sa nu mai poata fi identificati sau si in acest domeniu a invins masina? Sa fi fost spionii inlocuiti de tehnologie, humit (human intelligence) sa fi ramas undeva in istorie si in filmele cu agentul 007, iar noul spion sa fie compus din circuite electronice?

Este cert ca masina spioneaza perfect, 24/24, este rece, fara sentimente sau ideologii, fara tentatii materiale; nu are nicio dorinta, are nevoie doar sa-i fie incarcati acumulatorii. Tehnica de spionaj a nascut o industrie despre care putina lume vorbeste, o industrie ce a depasit de mult si cu mult granitele domeniului militar - dispozitivele de spionaj se vand pe Internet catre oricine doreste, pana si supermarketurile vand diverse astfel de articole.

Gama acestor produse este inimaginabila, de la cele mai banale reportofoane la tehnologie de spionat prin satelit. Insa dintre toate acestea, cel mai teribil si mai complex este telefonul mobil. Nu conduce masini, nu impusca o armata intreaga, nu seduce cele mai frumoase femei, nu are sentimente, nu are nimic din calitatile lui James Bond, dar poate avea milioane de ochi si de urechi si nu trebuie sa se ascunda pentru ca inamicul are grija sa-l tina mereu aproape.

Intram intr-o logica a lucrurilor pe care unii o vor privi cu scepticism. Cum adica telefonul sau de ce telefonul este mai de temut decat un spion in carne si oase? Raspunsul este relativ simplu: spionul urmareste sa obtina anumite informatii, pe cand telefonul sau orice alt mijloc tehnic colecteaza odata cu informatiile dorite absolut tot, inclusiv viata noastra privata. Tehnica nu are nici etica, nici morala, iar cel care se afla in "spatele" ei, cel care manipuleaza aceste aparate poate fi un angajat de rand cu o pregatire medie, o sotie orbita de gelozie sau un concurent economic care din nestiinta/orgoliu/razbunare/concurenta neloiala obtine informatii despre viata noastra intima.

Degeaba ne protejam viata privata si afacerile aproape in mod paranoic, avem locuinte sigure, seifuri supercriptate sau incuietori digitale, atata vreme cat, imediat ce am urcat in masina, ne-am asezat la birou sau am ajuns acasa, primul nostru gest este sa scoatem telefonul mobil si sa-l asezam exact in fata noastra, asa cum sunt asezate microfoanele la o conferinta de presa. (va urma)

.