Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 29 februarie 2012

FUNDAMENTELE ORGANIZATORICE ALE AGENTIEI DE DETECTIVI. 1.



.

Note de curs nemaisustinute

de Saul Beloia

CAPITOLUL I. STRUCTURAREA AGENTIEI

Conducerea

Conducerea cu puteri depline si reprezentarea legala a agentiei de detectivi este asigurata de catre administrator. Conducerea executiva a agentiei revine directorului executiv, care indeplineste sarcini conform Fisei Postului aprobata de catre Administrator, iar semnatura sa angajeaza in mod valabil agentia in relatiile cu tertii (institutii ale statului, clienti, parteneri etc).

Executia

Segmentul de executie din cadrul agentiei este compus din detectivi particulari, operatori calculatoare si retele de calculatoare, tehnicieni care deservesc aparatura din dotare, contabil, secretara, conducatori auto si alti specialisti, dupa caz - juristi, chimisti, criminalisti, psihologi.

CAPITOLUL II: RELATIILE DE MUNCA

Agentia isi indeplineste obligatiile contractuale in raport cu institutiile statului, clientii si partenerii folosind angajati proprii conform Legii 329/2003.

In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii, activitatea salariatului neputand fi contrara reglementarilor interne si internationale la care statul roman este parte, sigurantei nationale, ordinii publice, bunurilor publice ori bunelor moravuri.

Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte, fiind de la sine inteles ca pentru asigurarea unor relatii de munca normale, participantii la raporturile de munca (angajator si angajati) se vor consulta reciproc, in conditiile legii si conform prevederilor din contractul de munca.

Orice salariat care presteaza o activitate in cadrul agentiei beneficiaza de protectie sociala si conditii de securitate a muncii, viata si sanatatea sa neputand fi puse in primejdie. In plus, salariatului agentiei i se va asigura respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nicio discriminare de vreun fel.

Tuturor detectivilor angajati ai agentiei le este recunoscut dreptul la plata egala pentru munca depusa egal, dreptul la negociere a contractului de munca, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale. Se poate observa cu usurinta faptul ca criteriile principale de angajare sunt cele impuse de legislatia muncii si de prevederile Legii 329/2003.

Angajarea permanenta sau temporara la agentie se face in baza unui contract de munca din care rezulta postul sau functia pe care o ocupa, natura serviciului prestat, perioada de angajare, timpul de lucru, sarcinile de serviciu si conditiile realizare a acestora, drepturile de care beneficiaza si nu in ultima instanta - obligatiile ce revin partilor.


.

marți, 28 februarie 2012

BELGIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI.



.


BELGIA

Belgia dispune de un serviciu de securitate subordonat Ministerului de Interne şi de un serviciu de informaţii militare subordonat Statului Major General. Ambele servicii au fost restructurate în 1994.

Siguranţa Statului răspunde de contraspionaj şi contradiversiune. A fost creată printr-un decret regal în 1830, dar nu a făcut niciodată obiectul unui act constitutiv oficial.

Serviciul General de Informaţii (SGR) a devenit la 13 iunie 1994, Serviciul General de Informaţii şi Securitate (SGRS). Are în componenţă domeniul informaţiilor strategice.
Rolul său este definit sumar printr-un edict regal din 19 decembrie 1989 şi confirmat printr-o serie de legi care precizează funcţiile şi procedurile serviciilor de informaţii.

.

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE



.

· Agent de acţiune – este în general un militar ieşit dintr-o unitate care aparţine unui corp de elită, extrem de bine instruit în comparaţie cu ceilalţi militari, în mod deosebit pentru operaţiuni militare clandestine. Poate participa la distrugerea ţintelor materiale sau la eliminarea fizică a indivizilor . Adesea, pentru îndeplinirea unor astfel de misiuni, poate fi luat cineva dintr-o unitate şi instruit intensiv. O dată îndeplinită misiunea, se reîntoarce la unitate.

· Agent contractual – e vorba de un agent angajat prin contract temporar. Contractul poate fi reziliat înainte de termen, dacă misiunea a fost îndeplinită înainte de termen şi deci ştearsă din planul lor de către angajatori. Nu se pune problema să se mai apeleze la el în viitor.

· Agent de investigaţii – sursa umană care acţionează în secret, într-un sistem de lucru organizat, urmăreşte adâncirea, completarea, verificarea sau căutarea de informaţii ce interesează securitatea apărării naţionale.

· Agenţii de sprijin – (1) nu au acces la informaţii secrete, dar pot realiza sarcini de o deosebită importanţă, cum ar fi: cumpără sau închiriază case şi autoturisme, procură bani de pe piaţa neagră. Ei pot fi curieri sau pot deservi posturile de ascultare şi observare, mergându-se până la întrebuinţarea lor în acţiuni de filaj. Uneori, asemenea agenţi pot fi constituiţi în echipe, nefiind obligatoriu ca toţi componenţii să cunoască faptul că desfăşoară activităţi informative ofensive.

(2) Agentul de sprijiin sau gazda întâlnirilor conspirate, care sprijină activitatea informativ-operativă prin punerea la dispoziţie, în interesul acestei activităţi, de spaţii, procura materiale de documentare sau sunt utilizaţi pentru colaborări de specialitate, expertize şi consultaţii.

· Agent recrutor – (1) are sarcina de a detecta „informatorii” sau posibili „agenţi”. În prealabil, el se informează, în special, asupra vulnerabilităţilor persoanei – ţintă (situaţia financiară sau personală etc.). El este acela care contactează ţinta şi care tratează cu ea. Ulterior, informatorul este încredinţat unui ofiţer de legătură.

(2) Persoana care are posibilităţi conspirative de a se întâlni cu candidatul la recrutare. El urmăreşte individul dat în urmărire de observator, leagă o prietenie stânsă cu el şi, sub această mască, speculându-i slăbiciunea, îl angajează, treptat, pe nesimţite, în agenţia pentru care lucrează şi cu care nu întodeauna va fi în legătură.

· Agent de acces – termen folosit în interiorul CIA pentru a desemna pe cineva care, dintr-un motiv sau altul acceptă să favorizeze intrarea sau apropierea „agentului de caz” în anturajul ţintei indicate.

· Agentul de influenţă – (1) un agent care, în general, nu ignoră manipularea al cărei obiect este şi jocul pe care îl joacă. E vorba despre un agent care nu e catalogat potrivit ideilor sale politice şi care, în această calitate, este utilizat pentru a influenţa opinia anumitor categorii sociale sau profesionale.

(2) Persoana folosită de către un serviciu de informaţii care profită de statutul social şi poziţia profesională pentru a influenţa opinia publică sau factorii de decizie din anumite domenii, în aşa fel încât să faciliteze şi să promoveze obiectivele ţării pentru care lucrează respectivul organ de informaţii.

(3) Persoana care, folosindu-se de autoritatea poziţiei (funcţiei) sale ori a prestigiului şi ascendentului personal deosebit, acţionează sub această acoperire pentru susţinerea unor idei, crearea şi dirijarea unor curente de opinie sau influenţarea unor decizii în conformitate cu sarcinile primite, cu scopul de a obţine efecte determinate în zona acţiunii adversarului, în funcţie de interesele structurii informative care la angajat, ale propriei ţări sau ale aceluia care la implicat în acţiunea respectivă.

(4) Un informator, de obicei situat într-o importantă poziţie guvernamentală, politică sau de afaceri, al cărui rol primar este influenţarea politicii şi nu colectarea informaţiilor.

Cazul lui Pierre Charles Pathé (alias Charles Morand) este reprezentativ. Acest cripto-comunist a editat cu fonduri date de URSS o revistă bilunară în care politica de apărare a NATO era aspru criticată şi în care erau avansate teze referitoare la nealiniere. Revista era citită cu deosebire de deputaţi, senatori, jurnalişti, ambasadori, adică de înalţi responsabili politici şi din media. Între 1976, anul apariţiei acestei reviste, şi 1979, anul dispariţiei, au fost publicate 70 de numere. La 23 mai 1980, Curtea Siguranţei de Stat l-a condamnat pe Charles Morand la 5 ani de închisoare.

· Agent controlor – are misiunea să supraveghezee activitatea agenţilor care nu se bucură de toată încrederea organizaţiei centrale.

· Agent în conservare (aţipit, adormit) – (1) implantat sau recrutat într-o ţară în care activitatea ilegală de culegere a informaţiilor este oprită pentru o perioadă, variind de la câteva luni la câţiva ani. Este activat în caz de nevoie sau atunci când situaţia operativă permite acest lucru, uneori după mulţi ani de la implantare sau recrutare, de obicei cu sarcini pe linie de spionaj sau alte operaţiuni speciale.

Perioada de conservare este specifică şi agenţilor ilegali („cârtiţe”), în faza de început, necesară legalizării şi integrării lor depline în viaţa social-economică şi spirituală din ţara ţintă.

(2) Un agent foarte periculos, pentru că poate fi implantat într-o ţară (sau întreprindere) de mult timp, nu a atras niciodată în trecut atenţia asupra lui şi se mulţumeşte să ducă o viaţă obişnuită. Acest bărbat sau această femeie poate fi oricare dintre vecini şi chiar o persoană din anturajul dumneavoastră. Vă puteţi încrucişa zilnic cu el, fără a cunoaşte pericolul potenţial pe care îl reprezintă. Să precizăm că acest agent a fost instruit să îndeplinească, la ordinul Centralei, o misiune precisă: sabotaj, înlocuirea ofiţerului din fruntea unei reţele clandestine în caz de rupere a relaţiilor diplomatice etc.

(3) Agent plantat într-o ţară străină, având ordinul de a duce o viaţă normală şi de a nu efectua operaţiuni de spionaj până când nu i se comandă să o facă, de obicei în cazul unor ostilităţi.

Uneori, el aşteaptă toată viaţa un ordin care nu va veni niciodată. Nu acesta a fost, din nefericire, cazul unui ceasornicar german, instalat în SUA în 1920. În timpul celui de-al doilea război mondial, acest cetăţean german a transmis unui submarin german poziţia cuirasatului Royal Oak. Torpilarea acestei nave a făcut 833 de victime.


.


luni, 27 februarie 2012

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE



.


· Agent negru – ne găsim în prezenţa unui agent clandestin a cărei apartenenţă la serviciu trebuie să rămână necunoscută oricărei persoane care nu e abilitată să ştie acest lucru. Dacă e descoperit, va fi sancţionat cu ani lungi de închisoare, detenţie care va avea puţine şanse să fie scurtată printr-un schimb. mai puţin în cazul în care circumstanţele capturării sale şi întrebările care îi vor fi puse în timpul interogatoriilor sunt susceptibile de a aduce informaţii foarte preţioase. Astfel, un pilot american doborât pe teritoriul sovietic a făcut obiectul unui schimb pentru că putea încă să livreze informaţii din domeniul apărării aeriene a ţării sale...

Acum câţiva ani, această practică a schimbului era încă viabilă după tratative secrete, dar s-a ajuns repede la abuzuri. Astfel, Gerald Brooke, asistent universitar care se afla în posesia unor broşuri antisovietice tipărite de cei din exil, a fost închis ca spion de către sovietici. În 1969 a fost schimbat contra soţilor Kroger, care erau realmente spioni sovietici. Atunci a început o nouă eră şi s-a trecut la capturarea a nu importă cărui cetăţean străin pentru a servi drept monedă de schimb!

· Agent sacrificat (aruncat) – (1) dacă agentul descoperit şi capturat a reuşit să-şi păstreze apartenenţa sa secretă sau dacă nu reprezintă decât un interes minor pentru patronii săi, el va fi “sacrificat”. Interesul de stat şi bunele relaţii diplomatice trec înaintea modestei sale persoane.

(2) Agent sacrificat deliberat pentru a distrage atenţia de la alţi agenţi, mai importanţi.

Jonathan Pollard, funcţionar la Centrul de alertă anti-tero al Serviciului de Investigaţii Naval (SIN) din Maryland, a trăit experienţa pe propria piele. De confesiune israelită, s-a simţit “hărţuit” între un dublu jurământ, faţă de SUA şi faţă de Israel. A sfârşit prin a-şi înfrânge orice rezistenţă livrând israeliţilor informaţii care le-au permis acestora, în 1985, să întreprindă două raiduri împotriva cartierului general al lui Yasser Arafat la Tunis. Descoperit întâmplător, s-a refugiat la 21 noiembrie 1985 la ambasada Israelului la Washington pentru a cere azil politic. Douăzeci de minute mai târziu, a fost expulzat din local şi aruncat “în stradă”, unde îl aşteptau agenţii FBI. Grija de a păstra bunele relaţii diplomatice între cele două ţări l-a condamnat...

· Agent returnat – e vorba despre un agent descoperit de către contraspionajul advers, care se vede „obligat” să-l transforme pe noul său patron. El poate reprezenta rotiţa esenţială dintr-un plan de intoxicare, destinat să păcălească serviciul de bază. Livrând informaţii trunchiate sau falsificate, amestecate cu informaţii adevărate într-un melanj abil, ajunge să blocheze munca analiştilor.

Nu există joc fără riscuri. Nicholas Shadrin era un tânăr ofiţer sovietic care comanda un distrugător. După o vizită în SUA împreună cu logodnica sa, el a fost racolat şi a acceptat să lucreze pentru Defence Intelligence Agency. Câţiva ani mai târziu, FBI a început să-l bănuiască a fi agent dublu şi, de atunci, americanii nu i-au mai oferit decât informaţii false, pentru intoxicarea serviciilor sovietice. Escrocheria a fost descoperită de către ruşi, care i-au dat întâlnire în Austria. Deşi americanii i-au promis protecţie, aceasta a fost ineficace şi Shadrin n-a mai reapărut de atunci... Mai târziu, nişte informatori au confirmat moartea sa “accidentală” în RDG.

Adesea sau, în orice caz, când lucrul este posibil, serviciile de informaţii încearcă să ascundă agentului rolul pe care acesta va urma să-l joace. Iată de ce, după fiecare misiune sau călătorie în străinătate orice agent e verificat: pe cine a întâlnit? unde a fost? în ce împrejurări? etc.


.

BAHREIN. BANGLADESH. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI



.


BAHREIN

Serviciul de informaţii strategice al Bahreinului este Security and Intelligence Service (SIS).


BANGLADESH

Serviciul de informaţii strategice al Bangladeshului esteDepartment of National Security Intelligence (DNSI). Informaţia în domeniul apărării este asigurată de către Defence Force Intelligence (DFI).


.

INCIDENTE POSIBILE IN ACTIVITATEA AGENTIEI DE DETECTIVI



.


de Liviu Gaitan

Pe baza cazuisticii solutionate pana in prezent, consideram de utilitate practica prezentarea unor exemple de situatii care se impun a fi semnalate cu operativitate bordului de conducere al agentiei de detectivi. In cele ce urmeaza se va tine seama si de faptul ca o potentiala situatie de criza poate fi declansata inclusiv de zvonuri.


Iata o prezentare succinta a posibilelor incidente care, produse pe fondul activitatii dintr-o agentie, ii pot afecta si compromite nu doar interesele legitime dar in primul rand dreptul la o imagine adecvata scopului in care a fost infiintata:


- contactarea de catre clienti provocatori care ofera onorarii superioare tarifelor pentru activitati situate in afara cadrului legal;

- oferirea de “facilitati” de catre persoane care exercita ilegal profesia (executarea unor lucrari de filaj/investigatii fara a fi evidentiate in Registrul de control al cazurilor si in actele contabile, “plantarea” de tehnica ambientala, supravegherea de persoane protejate prin lege fata de activitatea agentiilor de detectivi etc);

- incalcarea procedurilor standard de desfasurare a procesului investigativ;

- scurgeri de informatii confidentiale din cazurile aflate in curs ori din cele deja finalizate, prin pierderea/sustragerea de documente, flecareala personalului;

- incalcarea consemnelor interne, cu consecinte majore in planul securitatii dotarilor logistice ale agentiei;

- aparitia si amplificarea de dispute/conflicte de munca ori cu caracter personal intre angajatii agentiei;

- sustragerea/furtul de echipamente aflate in dotarea agentiei (suporti de memorie, camere foto/video care contin inmagazinate probe), de natura sa conduca la deconspirarea si compromiterea unor cazuri;

- amenintari venite din partea unor clienti cu rezilierea contractelor sau cu solicitarea de despagubiri;

- proceduri civile cu solicitarea de daune impotriva agentiei sau proferarea de amenintari cu declansarea de proceduri similare impotriva unui angajat al acesteia;

- reactii vocale sau violente din partea unor persoane aflate in anturajul apropiat al clientilor care au apelat la serviciile agentiei si care se considera lezati prin efectul actiunilor investigative.


In cazul unor potentiale situatii de criza sau a unui incident care reclama informarea operativa, viteza de reactie a agentiei va fi esentiala in determinarea eficacitatiii cu care situatia poate fi controlata si solutionata, in vederea minimalizarii daunelor potentiale asupra reputatiei, intereselor comerciale sau a securitatii clientelei.


Personalul agentiei trebuie sa dispuna de abilitatile necesare pentru a putea recunoaste o potentiala situatie de criza sau un incident care trebuie comunicat structurii decizionale din agentie, fapt pentru care trebuie sa stie pe cine si cum sa contacteze.


Ceea ce intampla in primele ore ale unei situatii de criza poate adesea influenta rezutatul si amplifica severitatea impactului asupra agentiei, mai ales daca aceasta nu este pregatita sa se confrunte cu aspectele operationale sau de comunicatii, riscand sa piarda controlul si sa se vada asistand la o situatie in evolutie.


Modul in care agentia administreaza propriul sau risc este crucial pentru pastrarea credibilitatii sale.

Timisoara/27 feb 2012


.

duminică, 26 februarie 2012

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE



.

AGENT → (1) persoana care acţionează în mod secret, organizat şi permanent, sub îndrumarea unui serviciu de informaţii, în scopul obţinerii sau ajutării să se obţină informaţiile solicitate de respectivul organ informativ sau contrainformativ.

(2) Un spion plătit în mod regulat, salariat al serviciului de informaţii al unei naţiuni, cu statut de funcţionar guvernamental.

Acesta presupune o activitate de instruire, pregătire şi chiar o autorizare instituţională pentru obţinerea datelor, informaţiilor şi materialelor solicitate de respectivul serviciu de informaţii.

AGENTURĂ → desemnează sursele umane aflate la un moment dat la dispoziţia unui cadru de informaţii, al unei unităţi, diviziuni sau serviciu de informaţii şi contrainformaţii, plasate în diverse locuri, medii sau obiective ţintă.

AGENT DE INFORMAŢII → persoana recrutată pentru a culege şi furniza conştient informaţii, într-un sistem de lucru organizat şi secret, în baza unei pregătiri contrainformative adecvate şi a unui instructaj specific.

Ca orice profesiune, spionajul are termeni specifici, iar fiecare tip de agent are o denumire particulară. Fără a urmări să facem o anume clasificare, e important pentru o mai bună înţelegere să distingem diferitele categorii de agenţi şi să definim pe scurt rolul fiecăruia în parte.

· Agent alb informaţia (privată sau de stat) denumeşte un domeniu în care absolutul nu există. Nimic nu e numai alb sau numai negru... dar anumiţi agenţi sunt numiţi albi! Sunt cei care lucrează sub acoperire în domeniul informaţiei, cei a căror apartenenţă la un serviciu e aşa-zis oficială; e cazul funcţionarilor care acţionează sub acoperire diplomatică (deci “spionaţi” şi supravegheaţi) sau care intră zilnic într-o clădire oficială. (va urma).


.

AUSTRIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI



.


AUSTRIA

Austria dispune de un serviciu civil de informaţii aparţinând Poliţiei de Stat (Staatspolizei - STAPO) şi un serviciu de informaţii militare: Oficiul de informaţii al armatei terestre (HnaA) cu sediul la Viena.

Lucrează în stânsă colaborare cu Academia Apărării Naţionale (LAVAK). Menţine legături foarte strânse cu BND (Serviciul Federal de Informaţii) german.


.


sâmbătă, 25 februarie 2012

AUSTRALIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI



.


AUSTRALIA

Serviciile de informaţii australiene au o istorie strâns legată de serviciile britanice.

Până la cel de-al doilea război mondial, ele erau integrate în reţelele britanice. Ca urmare, structurile australiene s-au inspirat, pe scară largă, din modelul britanic, cu scopul de a favoriza o mai bună coordonare între cele două ţări.

În timpul celui de-al doilea război mondial serviciile australiene s-au apropiat de seviciile americane din cauza operaţiunilor de pe teatrul Oceanului Pacific.

Comunitatea de informaţii australiană se compune din:

·Office of National Assesments (ONA) subordonat primului ministru şi responsabilului informării strategice, economice şi politice.

·Australian Security Intelligence Organizations (ASIO) – Organizaţia de Informaţii de Securitate Australiană – responsabilă cu contraspionajul, lupta contra sabotajului, subversiunii şi a luptei împotriva terorismului. ASIO întreţine aproximativ 50 de agenţi în ambasadele sale din străinătate, pentru a asigura legătura cu serviciile americane, britanice, canadiene şi neo-zeelandeze.

·Australian Secret Intelligence Service (ASIS) – responsabilul australian al informaţiilor externe. Cunoscut sub denumirea de MO9. A fost creat formal, în 1952, cu sprijinul Marii Britanii, având ca obiectiv nu numai strângerea şi exploatarea de informaţii din străinătate, dar şi conducerea acţiunilor clandestine în zona Pacificului. Întreţine contacte strânse cu MI6, unde personalul său este autorizat să urmeze stagii de pregătire. Oficial din 1976, ASIS întreţine contacte cu serviciul de informaţii japonez.

·Defence Intelligence Organization (JIO) – Organizaţia de Informaţii de Apărare – responsabilă de coordonarea informaţiilor militare strategice.

·Defence Signals Directorate (DSD) responsabil de securitatea electronică şi de informarea electronică.

·Defence Security Branch (DSB) responsabilă de securitatea şi de măsurile de protecţie a secretelor;

Serviciile de informaţii ale armatei (terestre, a aerului, a marinei) (Services Intelligence).

Serviciile australiene au completat şi completează în continuare – de o manieră impresionantă – informaţiile britanice şi americane din zona Pacificului.


.

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE



.


ACUSTOMAT → dispozitiv ce se poate conecta la un reportofon (casetofon) pentru a-l pune în funcţiune la apariţia unui sunet sau a unui zgomot.

ADEMENIRE → acţiunea de a atrage, ispiti, de a momi sau seduce pe cineva, în schimbul unor foloase promise, făcându-1 dependent şi determinându-1 să acţioneze conform ţelului urmărit.

ADRESE locuri vizitate de persoanele supravegheate şi, unde, de regulă, se impun identificări.


.


joi, 23 februarie 2012

Efectul MRU: SRI rinjeste coltii catre putere



.

EXPLOZIV - Efectul MRU: SRI rinjeste coltii catre putere

· Autor:inpolitics

·

Între serviciile secrete, SIE este marele cîștigător al perioadei post-decembriste”. Afirmația a fost făcută acum cîțiva ani de către fostul președinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, președintele și primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaș al serviciului amintit și care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deși e cel mai mare din România. Va înghiți SRI gălușca și se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.

SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.
Puțin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat și el anumite semnale publice de nemulțumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.

Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacție vehementă a SRI și un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.

Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declarații politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informații de top, accesibile doar serviciilor secrete și anumitor factori politici de top. Două declarații pe care Stan nu a ținut să și le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulți ani se află în comisia SRI, pe care a și condus-o ca președinte ori vicepreședinte, în prezent. Cei familiarizați cu dedesubturile politicii știu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.

În consecință, e cert că declarațiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.
Ce conțin, însă, declarațiile în cauză?




Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI

Prina dintre ele conține informația explozivă cu potențial nuclear potrivit căreia președintele, guvernul, BNR și șeful delegației FMI la București au falsificat controlat datele economice ale țării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.

Extras din declarația lui Stan:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după "prelucrarea" de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).

Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.

Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care "asasinii economici" - în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi - au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.

Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de "date de uz intern" şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.

Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.

Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări "accidentale" a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi "blonda lui Emil Boc" este integrată comandoului asasinilor economici ai României.

O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.

În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.


Reforma Sănătății, un act în beneficiul mafiilor transnaționale

A doua declarație a lui Stan afirmă că mult trîmbițata reformă a sănătății este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea președintelui Traian Băsescu. O altă afirmație explozivă este aceea că demonstrațiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.

Extras din declarația lui Stan

”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai "democraţiei", companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.

Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii "legalişti" au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.

Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales - anul electoral - şi cu mijlocul nepotrivit - agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.

Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.

Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.

Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.

Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.

Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.

Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.



În acest din urmă caz, cînd vorbește de ”ochii și urechile statului” care ar fi trebuit să țină sub control interesele cartelurilor internaționale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuții externe.


Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacție oficială la declarațiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declarațiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziția factorilor interesați de către anumite instituții ale statului, cu atribuții în acest sens. Vă dați seama că nu mă apucam să aștern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase și de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declarație, că aparțin unor importanți demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmație care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.

Una peste alta, ambele declarații ale vicepreședintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informații, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede și sursa ”nemulțumirii”.

Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziționare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la ușă?

Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră?

(Preluare www.inpolitics.ro, Bogdan Tiberiu Iacob)